- Nu spun ca in orase nu exista violenta, dar la sate e regula din capul locului. Acolo s-a nascut trauma reprimata. Monstrul din intuneric. E locul unde femeia e o unealta si in cazuri "fericite" un bun. Evident, intr-o cultura atat de instrainata de sursa ei de viata, ce altceva decat violenta ii poate domina viata? Imi amintesc ca aveam 4-5 ani si bunicul meu m-a asezat pe cal. un cal alb, urias. Cezar. Mereu am admirat animalul ala. In fine, calul se misca, precum orice lucru viu si cad de pe el, fix jos. Batranul isi pierde mintile si incepe sa loveasca furios calul. Desi nu imi amintesc exact zgomotul pe care il scotea animalul imaginea o am gravata in minte: Eu stand deoparte in noroi, cu gura cascata privind calul ala batut pentru simplu motiv ca exista. Pana si eu, cu mintea mea necoapta imi dadeam seama ca e o nebunie inutila. In fine, ulterior, m-a carpit si pe mine de mi-au sarit capacele. In vacante el, in afara lor, fiica-sa.
Cu o istorie medicala ca asta, era imposibil sa fiu scarbit de alcool in liceu. Apoi tata a plecat. Dupa el si mama. Eram urat cu spume asa ca lucrurile si-au urmat cursul natural. Mi-au placut niste fete. Credeam ca le iubesc. Esecuri. Prafuri. Pastile. Ideea e ca nu priveam lucrurile astea ca pe ceva care sa-mi distraga atentia de la viata. Sincer, nici nu am avut o viata chiar asa de rea. Doar ca au lipsit piese importante in puncte cheie. Cam asta ar fi pe scurt.
- Probleme de abandon si devotament afectiv. Traume preadolescentine reprimate si o istorie semnificativa de abuz de substante pe fond maniaco-depresiv. N-as vrea sa te sperii dar din primele impresii esti o bomba cu ceas.
- Pai tineti un extintor aproape atunci. Ne vedem sambata viitoare. xoxo. hahahahahaahah
No comments:
Post a Comment