Nume

Numele tau are ecou in toata natura. Si cateodata il aud cand ies din casa. Il aud cel mai clar cand e toamna. O soapta a unui vant care usuca lacrimi. Un nume care Alearga din marea de fier spre mine. De sub picioarele albe ale cailor de spuma pana in nisipul care inghite pasi. Doua silabe ca un sarut de milenii intre cele doua.
Ma gandesc des la tine. Dar aproape niciodata in termeni umani. Cateodata esti un lac de nuferi nemuritori care trag din malul unei vieti ascunze ochilor, cuvinte, ce infloresc in cea mai splendida amintire. Recent am avut senzatia ca nu mai e sezonul tau. Ca iti tii ascunse culorile. Dar toate au ordinea lor naturala. Cu siguranta tu o stii pe a ta mai bine ca oricine.
Cateodata te vad in paginile pe care le citesc. Suntem amandoi, diavoli de cerneala, de carbon, de plastic din taste si vanam batjocoritori ce-a mai ramas din statuile umanitatii. Cateodata te simt, in zambet discret si alte gesturi suave. Simt cum pe sub oase, printre gandurile tale, uneori isi fac loc focuri infernale; alteori bat ploi divine. E un haos dement in fiecare celula a ta si totusi iti porti corpul sub o prelata de piele calma.
Dar intr-un final, eu si tu; suntem doar oameni. Din carne, dispret, admiratie si moarte, plutind ca ecoul unui cutremur printre oameni. Uneori fara scop alteori cu scopuri nu tocmai nobile. Lumea ne-a luat sub aripa ei mereu si ne-a oferit afectiune, simtindu-se vinovata cateodata pentru toate celelalte lucruri de care ne-a privat.
E uimitor ce poate face un nume. Doar un simplu nume. Dar tu nu esti doar un nume. Daca sufletul meu e spart cum se zvoneste, atunci cu siguranta esti cel mai mare ciob din mine.

Fragment

Cred ca te-am vazut intr-o zi. Sau poate a fost un an. Ori intr-o eternitate fragmentata. Priveai oamenii venind, trecand, precum umbre ce danseaza fara muzica pe un perete. Priveai uimita ca nu au substanta. Ai vrut sa arunci o piatra, sa te vada. Dar nu puteai lovi sufletul unei umbre. Nici ele n-ar fi putut sa il raneasca de-ar fi vrut. In ochii tai, se oglindea un albastru ca pielea cerului. Priveai in liniste o lume grabita sa moara. Dar stiai ca ii poti salva cumva. Chiar daca pentru cateva minute. Ai putea sa le oferi ceva. O placere intr-un sir de zile chinuitoare ca travaliul unei sarcini. Sub pielea ta, sub muschi si oase stau cuvintele. Cuvinte uimitoare, savuroase, ca o ciocolata sangerie. Ai un milion de drumuri sa le oferi pentru a se pierde un timp. Ai sapat o gaura de iepure ce duce spre mintea ta. Dar chiar si asa, Uneori noaptea te inveleste cu un ultim suspin al zilei. Sa stii ca ai un leac pentru oameni ce isi doresc sa moara. Poate intr-o zi se vor trezi pe marginea prapastiei si te vor privi si ei. Vor zambi si se vor pierde in hemoragia ta de cerneala. In povestile pe care le ascunzi in plicuri de piele. In adevarul tau inchipuit. Poate nu stii, dar esti cel mai frumos copil al Terrei. Trebuie doar sa astepti un pic sa te gaseasca. Nu ore, ci zile, vieti intregi poate. In cele din urma zeii iti vor intinde mana si vei disparea in cel mai splendid final de carte. Iar lumea va zambi la amintirea ta.
Dar poate nu erai tu. Poate era un vis. Sau o halucinatie.

Rux

Rux, m-am gandit la tine. Sunt vise care te mai poarta pe sub coastele mele. Sunt ganduri care te fura un pic de sub soare pentru a te tine cateva secunde la umbra pleoapelor mele. Te-am vazut in unele nopti prin lume. Prin valurile mediteranei, te-ai topit intr-un zambet perfect. Talpile tale au magaiat nisipuri si le-au parasit ca pe iubiri nesfarsite. Cuvintele tale au sarutat sufletele unor oameni ce i-am cunoscut sau nu ii voi sti vreodata desi vorbesc o limba doar a lor. Fie ca te-a inteles sau nu, pamantul asta te-a iubit asa cum copii iubesc joaca. Fiecare frunza, fiecare picatura de ploaie a zambit simtind parfumul tau. Esti un vis lipsit de somn, iar sufletul tau sta in cel mai frumos hotel al verii. As vrea sa stii ca timpul e de partea ta. Mereu ii place pe cei frumosi. As vrea sa te poti pierde zilnic prin paradis in cea mai sincera bucurie. Lumea asta e paradisul tau. Si al nostru alaturi sau nu de tine.

Carla's Dream

Ai sunat intr-o zi si am venit la tine. Am mers usor ca si cum as fi venit dupa sufletul tau. Atunci nu stiam, dar intr-un fel chiar asta am facut. Aveai mainile patate de culoare ca dupa o crima. Mi-ai spus ca ai omorat doar timp si poate un pic de hartie. Ca niste cuvinte de ale mele te-au impins spre omor. Am zambit si ti-am spus ca vreau doar un pic de companie, dar stiam ca nu oferi niciodata doar atat. Am stat un timp si am vorbit. Uneori am ras, alteori am stat in liniste. Secundele au trecut furand cu ele ploaia de pe acoperisul casei tale.
A trebuit sa plec si lasandu-te am luat fara sa stiu o parte din tine. Mi-ai spus sa ascund cadavrul de hartie unde cred eu ca nu-l va vedea nimeni, asa ca l-am luat si l-am ingropat in inima mea. Era fata cu ochiul precum pielea cerului. Nu stiu nici azi cine e, dar nu o va mai vedea nimeni vreodata.
Apoi, ca un abur, cum am venit m-am pierdut in rezervatia de ciment.

Ingerul Imaginar

Portretul tau e pastrat undeva intr-un cui, in aripa mai veche a memoriei. E pictat in culori de primavara, iar in el doi copii de liceu stau in liniste pe o banca. Se gandesc la saruturi, la strangeri de mana. La vorbe ce vor taia si ii vor uni ca intr-o cicatrice splendida. Se gandesc la un inceput. La un portret in creion al unui barbat necunoscut ce inca nu a luat inca viata. Inca mai am portretul. E in aripa prezenta a apartamentului meu. Dar mainile care l-au daruit umbla prin alte lumi. Printre oameni ce vorbesc si simt distinct. Uneori, in nopti reci, portretul inca mai sopteste: "Daca...".
Oameni trec, pasari privesc in liniste cei doi copii, ca intr-o tragedie greaca. Si desi nu suntem greci, tragedia e inca vie, acolo pe perete, Privind in mine cu ochi care desi nu aproba au iertat de mult.

RK

Te-am visat intr-o zi sau poate era noapte. Poate a fost un vis sau poate au fost toate visele pe care le-am avut vreodata. Te-am vazut urmarindu-ma cum fac toate acele lucruri demente pe care oamenii le fac in vise. Asa ca intr-unul din ele ti-am furat un tablou cu tine. In el, era tot ce n-am facut vreodata. Erau tineri de mana, erau plimbari interminabile, poze sterse in care nu ne vedeam dar stiam ca suntem noi. Era muzica pe care nu am imartit-o. Erau filme porno neturnate. Era invidia prietenilor mei si ghionturile pe care si le da deau prietenele tale. Era culoare racoroasa in orasele noastre incinse de gri. Tu te uitai la acel tablou si te-am intrebat daca iti place. Mi-ai spus ca e frumos, dar e din alta viata.

I wish my body could adapt to whiskey
or vodka, or at least beer.
That way I'd be living these short years
in eternal forgetfulness.
in absent smiles.
My hands are still knives,
that stab when they hold.
My words are sharper still,
killing everything I ever love.

Pretty Fly

Muzica. Asta e. La umbra unei lacrimi sau in caldura unui tipat. La umbra unui zambet sau in cel mai splendid ras. Melodica sau zdrobitoare. A mers prin toate locurile astea. A trait un milion de vieti ce toate calendarele pamantului nu le-ar putea numara. Si totusi, Ascunsa de ochi, sta tatuata in pielea ei, linistea. In mintea ei, civilizatii noi cresc zilnic si se inalta neoprite sub mangaierea blanda a universului. Are cosmosul in palmele mainilor, si calatoreste uneori prin el, fara sa stie prea multi. Fara sa creada nici unul. In parul ei, oameni vechi au ars si altii abia asteapta sa arda. E un foc necontenit ce pare sa consume fibra lumii, de milenii. Zambeste, pentru ca desi nu stie, e cea mai frumoasa fata a Terrei, desi ascunde sub coaste un suflet cicatrizat, ca suprafata neinvinsa a lunii.

Liz

Ma intreb ce face mana ta atunci cand nu scrie.
Atunci cand simte, laolalta cu tot corpul tau.
Atunci cand nu e preocupata de cuvinte.
De vremea de afara, de vremea dinauntru.
Atunci cand atinge,
tiparind in memorie cele mai frumoase carti ale vietii tale.
Intr-o zi cineva iti va cere mana,
nestiind ca iti ia cea mai frumoasa parte din tine.

Sarutul fara Nume

As vrea sa te sarut intr-o zi.
Un sarut lung, in liniste completa.
Unul fara daca, fara maine
dar unul sincer in orice caz.
Unul cu gust de cafea
sau ceai sau pur si simplu apa.
As vrea sa gusti cateva minute din ziua mea.
Poate nu o sa iti placa.
Poate va fi unul pe care vei incerca sa il uiti toata viata,
poate va fi unul pe care nu vei vrea sa il uiti niciodata.

Ochiul Intunericului

Caldura coplesitoare te da afara din casa,
ca un proprietar ce nu si-a vazut chiria.
In racoare noptii, sub coaste, imploziile se linistesc.
Pe o alee in cotul Constantei, stalpii de lumina dorm.
Pleoapele lor de plastic au cazut
in somn indiferent,
probabil obosite de greutatea prafului.
Iesind din intuneric, lumina curge peste piele
ca o mana ce mangaie
un iubit absent de milenii.
Din blocuri, suspinele copiilor
arunca povestile zilei in visare.
De la terase, oameni construiesc murmurand
aventuri ce n-au avut inca loc.
In parcari, masini privesc precum lupi morti,
dintr-un cimitir de ciment.
Pasii conduc intr-un mars funebru,
spre uitare,
amintirea fetei cu parul scurt si ochiul albastru.
Nu l-am vazut niciodata pe celalalt,
nu am stiut incotro priveste.
Asta e pedeapsa mea.
Ore noi in oceanul noptii,
mancate de intrebari.
Unde o fi acum? Ce vant in mangaie parul?
Ce tigari ii saruta buzele?
Treptat, pasi lenesi
alunga corpul asta, iar, spre casa.
Intrand iar pe alee, lumina intarzie pe piele,
ca o mana ce nu e gata sa se desprinda.
Totul a fost doar
alta noapte,
un poem al ochiului,
care nu vede nimic.

We lie beneath the stars at night
Our hands gripping each other tight
You keep my secrets hope to die
Promises, swear them to the sky

 Si astfel, intr-o zi, firele vietilor noastre s-au impletit.
Pe un cer de cuvinte, intr-o zi am schimbat un "buna".
Deseori ma vad imbracat in materialul imaginatiei tale.


 Sunt atat de multe lucruri pe care nu le inteleg. Lucruri salbatice, lucruri nebune, lucruri abstracte. Sunt parti din mine cum sunt sigur ca iti apartin si tie. Totusi Exista un secret la tot ce vedem. Sensul vine interior. Uneori din noi, alteori din inima universului. Exista castele sub prelata de stele care s-au prabusit cu mult inainte ca noi sa ne nastem. Exista zei care dorm de milenii in somnul uitarii.
Lumea se imparte in vieti ce se lovesc sau se indeparteaza simultan. Unele se sudeaza, altele se resping pentru eternitate. Nu suntem nici ingeri, nici diavoli, cum de multe ori numele noastre sugereaza.
 In timp, plutim necontrolat print haosul placut al existentei. Sub mangaierea noptii de iarna, zburam in vise de pasari iar soarele verii ne tine lenesi precum soparle. Stii la fel de bine ca si mine ca pamantul naste si inghite in aceeasi masura. Dar noi doi nu am fost facuti pentru a fi uitati. Suntem ceva mai mult. Mult mai mult.

Caldura Turceasca

Inainte, se spunea ca soarele rasare din Turcia. Din bazarele colorate ce inunda strazile. A fost darul lor pentru noi, pentru fetele noastre. In fiecare dimineata, comercianti de toate varstele se adunau in piete si incepeau sa coasa. Uneori din catifea purpurie, uneori din aur, uneori din matase sangerie. Fiecare aducea ce avea si impreuna construiau cel mai frumos soare pe care il trimiteau romanilor ca pe un lampion incins. Desigur asta e doar o poveste pe care baietii de la malul marii o spun fetelor, pe plaja, la rasarit. Baietilor le place sa vorbeasca atunci cand sunt fericiti.

Un Raspuns.

Ne suspecteaza ca ar fi ceva intre noi
dar nu e decat distanta.
Tu, ca restul
esti inca in trecut,
tragand, de umbra altcuiva.
Iar eu in prezent,
mananc praline pe-o bordura,
departe de aleea ta.

King Nothing

The bastard son of the universe
Loomed across the night sky
From his balcony.
His eyes, flickered liquidly
like drops of oil, dreaming.
He dreams like this
every summer evening
when the heat crawls slowly into the ground to rest.
He has questions unuttered.
You can feel it can't you?
He has passion within him,
so intense that it could melt glass.
He'd make mirrors out of cities
so we could all see how beautiful we are.
But he is alone,
and his passion seeps into the ground
along with the heat.
As the night robs the world of light,
each evening,
takes a chip of hope from his soul.
Patiently,
like cigarette burns
poking holes into a bed cover.

Curaj

- Ba, nu mai pot. M-am saturat. Ma plictiseste grav si parca nici nu mai avem nimic in comun. M-am hotarat sa ii zic. Chiar vreau sa o rup cu ea de tot; adica n-are rost nu? Adica de ce sa stau cu ea? Sunt vreo 2 luni de cand ma simt asa da' nici nu vreau sa o ranesc sau ceva. Stii cum sunt femeile. Plang 10 ani dupa aia. Tu ce zici sa fac ma? Sa ii zic? Adica nu e ca n-am curaj, da' nu stiu...mi-e aiurea.

Fum pluteste distras dintr-o tigara. In aer inca zac ultimele sunete rostite, ca un ecou confuz. Expir.
Curaj. Asta e singurul cuvant care mi-a ramas in minte. Intr-o secunda ma gandesc la asistente in aziluri spunandu-le unor batrani zilnic ca nu a venit nimeni sa ii vada. La oameni care au anuntat mame ca nu-si vor mai vedea copii. Doctori care le spun pacientilor ca nu mai au timp nici cat o pagina de calendar. Corpuri zdrobite ale unor copii pentru o nota proasta. Fete a caror fiinta a cedat complet, in lacrimi, sub greutatea unui corp mai puternic undeva intr-o alee intunecata. M-am gandit la dragoste sacra, divina, naruita de maini muritoare. Teste de sarcina pozitive incarcate cu cea mai pura oroare. Homosexuali care isi aduna cuvinte pentru a ocoli prudenti dezgustul parintilor. In cateva secunde, toata mizeria pamantului a luat forma si s-a desfacut nevazuta in acel vartej mic de fum. Curaj. Suna ca o gluma proasta pe care un Dumnezeu cretin a trantit-o umanitatii, asteptand apoi rasete. Omul asta vrea doar sa stranga o furtuna de incredere pentru a distruge complet lumea cuiva. O lume deja zdruncinata de un milion de alte furtuni ca asta.
Am stat un pic. M-am gandit ce bine e sa nu suporti niciodata consecintele sfaturilor pe care le dai. Am zambit usor dezgustat.
- Curaj...
Nu stiu ce sa zic. Suna serioasa problema ta.
- Aha. Da ma. Asa ziceam si eu. O mai las un timp si vad eu...