Ingerul Imaginar

Portretul tau e pastrat undeva intr-un cui, in aripa mai veche a memoriei. E pictat in culori de primavara, iar in el doi copii de liceu stau in liniste pe o banca. Se gandesc la saruturi, la strangeri de mana. La vorbe ce vor taia si ii vor uni ca intr-o cicatrice splendida. Se gandesc la un inceput. La un portret in creion al unui barbat necunoscut ce inca nu a luat inca viata. Inca mai am portretul. E in aripa prezenta a apartamentului meu. Dar mainile care l-au daruit umbla prin alte lumi. Printre oameni ce vorbesc si simt distinct. Uneori, in nopti reci, portretul inca mai sopteste: "Daca...".
Oameni trec, pasari privesc in liniste cei doi copii, ca intr-o tragedie greaca. Si desi nu suntem greci, tragedia e inca vie, acolo pe perete, Privind in mine cu ochi care desi nu aproba au iertat de mult.