Thursday 31 January 2013

Viata. Somn fara vise

Cand inchid ochii,
dorm ca un vulcan.
aruncand bucati de vise
pe tavan.

Cand inchid ochii,
dorm ca un asteroid.
calm, plutind in spatiu,
spirit de druid.

Cand deschid ochii,
vreau sa ii inchid la loc.



Wednesday 30 January 2013

Ziua cea buna

M-am trezit la 2
si m-am uitat pe geam.
Pe strazi, nimic.
Oameni, masini,
nici urma.
Cu mainile in buzunar
am iesit fluierand
victoria mea nepasatoare.

Tuesday 29 January 2013

Dualitate Monstruoasa

Atentie la monstrul
ce doarme
linistit in catifea.
Cu fata de copil
uimit de lumea
pe care se chinuie s-o ia.

Vei vedea uimire
sclipind falsa
pe gura lui inselatoare.
Purtand o haina
ce lipseste undeva,
un animal de piele.

El e in carti, in ziare,
oriunde de fapt,
ar fi cuvinte.
Cu privirea pierduta
inspre ceruri,
de jos dintre morminte.

Istoria lui e haos,
povestit,
in ochi bulbucati de peste.
Traversand lumea,
in rauri,
visand ca nimeni nu-l iubeste.

uneori patat de ruj,
alteori mancat de peste.
Insotit de cele mai frumoase creaturi
sau de cele mai hidoase fete.

in gatul lui e sol fertil
din care cresc
spledide cuvinte;
laudand muzica viilor
din viorile unor schelete.

Si asa asteapta
o coliva pentru a lumi decadere.
obisnuit, la orice cataclism
sa sufle el lumanarile.


Otravuri

Am avortat poezie
La 4:56 dimineata,
cezariana fara anestezic
dintr-o feteasca alba.

Aceste randuri
n-ar fi crescut vreodata,
s-ajunga un roman sublim
despre cum sa iubesti o fata.

Si ramanem asa
amandoi, baloti de toxicitate,
lipsiti de sansa de a mangaia
urechi ceva mai rafinate.

Cronologie Inversa

Ascunde-te in Londra.
Cate cladiri sa aiba Grimshaw?
Sa adaposteasca atata dezamagire,
de-ncape in ghetourile Warsaw.

Timpul trece, sezoanele cu el.
Mana lui Crane amorteste,
nemaiputand sa picteze o speranta,
mazgaleste un anotimp perfect al tau.

Ai zis ca vei fi tacuta o perioada
dar sunt eu intors prea in trecut.
Intinzi mainile la cer intreband,
dar Dumnezeul tau e mut.

Asa ca mergi pe strazi,
pavate cu inimi straine,
asteptand apusul tineretii tale;
cat mai departe de tine.

Mos Ene

Nu cunosc oameni.
Stiu doar niste lilieci
Ce ii aud soptind noaptea.
Ca as fi nebun,
Ca vand tutun,
Ca imi vor partea.

Imi spun ca ma iubesc,
Ca-mi sustin afacerea.
Ca fetele lor suspina,
In absenta mea.

E o amuleta intreaga
plina de voci in ecou.
Ma vad fortat sa trec
prin baltile de nuferi
sa presar praful meu
ce le aduce somn.

23 de ierni de batranete

Am privit lumea
maturata de alcool,
in betie linistitoare.
Nostalgic, am zambit,
stiind ca imbatranesc,
lipsit de orice scapare.

Am ascultat buimac
incantatiile lor straine,
pierdut complet
de ei, de mine.
Treptat se ocupa
locul meu in lume,
macinat constant,
de ale viitorului urme.
Zac uimit
Astept un maine
Care maine
poate nu mai vine.


Veni vidi reliquit

Vin alb, apa minerala.
Ma duc in valuri de sifon
pe strada copilariei.

Guma turbo, cauciuc in saliva
Cu genunchii peticiti de sange,
bat trotuarele cartierului.

cas'tofon cu negrii ce ingana Oh la la la
Sarut prima fata buimacit,
simpatic in stangacie absoluta.

Colegiul Pedagogic, multi colegi, multi prieteni
Cu ochii in ceata iubesc,
iubesc ce vad dincolo de substanta.

Greseli, goliciune.
Paharul e gol de vin si apa minerala,
Sunt iar la calculator sangerand sare
Din ochi de smoala.

Gandul perna

In ciuda mirosului de gri,
a florilor ofilite in vaze
si a gunoaielor din strazi.
Fie Ca iti asezi calm capul in perna
sau lesini lipsit de putere.
In fiecare colt,
al orasului umbrit de drame.
E inca un fel de dragoste,
pentru mine, pentru tine,
pentru toti.

Saturday 26 January 2013

e un motiv pentru care suntem educati sa mergem la culcare odata cu lasarea serii. Noaptea aduce cu ea obiceiul prost de a te gandi "la lucruri". Si lucrurile astea sunt facute de regula din acelasi metal de neoprit ce spinteca tot felul de carnuri in abatoare.
M-am gandit la oameni. La cei care i-am iubit si al caror nume acum nu lasa decat un ecou gol, lipsit de sens. La cei care ii iubesc acum si care incet incet se aseaza comod in sicriele memoriei. Totul curge, se evapora, pleaca. E o senzatie ametitoare ca nimic nu are substanta. Golul din stomac in lipsa emotiei il reprima si zdrobeste pe cel al lipsei mancarii. Totul e o amorteala seaca. Pana si cuvintele pe care le scriu se zbat sa aduca un pic de glorificare autorului. Secunde sacrificate pe altarul unui ego parasit.
M-am gandit la timp. Si cum se contracta. Se scurge. O inundatie invizibila ce matura toti copii pamantului lasand in urma cinici, prosti si plictisiti. Timpul ar putea la fel de bine sa nu existe. Poate e doar o unitate pentru a masura bataile inimii. Sau fluxul respirator. Oare ce ne-am face fara timp? Am fugi toti dintr-o parte in alta ca descreieratii urland ca NU MAI E TIMP? Sau am sta linistiti oferindu-ne timp unii altora spunand ca E TIMP PENTRU TOATE. Timp, timp, timp, timp. Purtam razboaie nesfarsite pentru acest zeu nevazut. Straniu.
Ma simt epuizat dupa o zi de facut nimic. E posibil sa fi trecut o viata intreaga asa. Doua, trei, poate chiar mai multe.

Untitled

Sunt bolnav. De lipsa de sens. De frustrare. De ceva timp noptile aduc mereu regretul decimator al iubirilor pierdute. E ca un blestem al insucceselor mele emotionale.  E o ura clocotitoare al carui nivel creste violent. Un uragan intr-un ibric. Urasc felul meu serpuit de a intra in vietile oamenilor promitand marul cunoasterii, lasandu-i goi si fara speranta. Un pradator al sufetului chinuit. Sunt satul sa invelesc in intunericul iluziei dupa ce am promis rochii de satin si vacante in tropicul nemuririi. Incerc sa repar omul cu iubire si apoi ii spun ca nu ies cu pacientii. E ceva complet in neregula cu mine. Am fost la un milion de doctori. Toti imi spun ca sunt exceptional, ca niciodata nu am fost mai bine. Unii vor sa ma futa, altii vor sa ma tina la brat pe strada.  Stiu ca imi vor binele dar ma distrug menajandu-ma. E o mixtura stranie de confuzie la fiecare pas si asa. Suntem toti fluturi in bataia furtunii...

Wednesday 16 January 2013

Lucrez in mine
sunt tone de uraniu inauntru.

Cititul m-a invatat ca nici o poezie nu e completa fara lacrimi. Asa ca mi-am otravit corpul si spiritul asteptand sa curga randuri de fraze. A mers o perioada dar cu fiecare rand scris eram mai aproape de acei ce ii detestatam cu atata ardoare. Cuvintele imi furau tineretea lasand in mine un cinism ce imi brazda fata precum urmele de cauciuc. Apoi am inteles ca lacrimile nu sunt doar reflexia durerii. M-am scuturat de raceala si am plonjat in inaltul cerului de unde nu m-am mai intors niciodata printre oameni.

Fatigue

Cant orori
in soapte lente
ce se ascund in ecou.
Din casta
sfintilor barbati,
ce n-a mai nascut de milenii
vreun erou.
E trauma-n fiecare,
un adevar succint
ce nu poti sa-l ignori.
Iar oamenii
suspina inauntru, lent
precum arme cu amortizor.

Intreb curios
ziua de maine,
cat vom mai autopsia
iubirile noastre clandestine?
Si simt oboseala vietii,
pedeapsa consumului de oxigen,
ce ma conduce oriunde merg,
ca pe o masina veche de teren.

Manifestul frumusetii

Toti iti spun ca frumusetea interioara este esentiala in om. Ca e tot ce vibreaza in alti oameni cand te vad, iti vorbesc sau te ating...
Apoi rad de tine ca nu esti indeajuns de inalt/a, ca esti prea inalt/a, ca ai o tona sau ca te bate vantul. Ca ai ochii mici sau unul e lent sau sunt de culori diferite. Ca ai parul rar, ca e lins, ca esti proasta pentru ca e blond, curva pentru ca e roscat si comuna pentru ca e brunet. De nas nici nu mai zic, de parca ar exista un singur nas acceptabil in tot universul. Apoi daca n-ai sani sau fund esti baietel. Daca n-ai abdomen de marmura si mana de miner esti fatalau. Apoi urmeaza felul in care te imbraci. Majoritatea inca mai confunda a fi la moda cu a avea stil crezand ca o haina pe care dau jumatate din cat castiga iti ofera instant eleganta si rafinament. Si nici macar nu e vorba despre asta. E vorba de comfort si gust. Sau ar trebui cel putin...
Am ajuns sa ii urasc pe oamenii care vorbesc de frumusete interioara pentru ca de cele mai multe ori sunt cei care stiu cel mai putin despre ea. Oameni pentru care frumusetea interioara ar putea la fel de bine sa insemne rinichi luciosi sau un pancreas turcuoaz.  
Imi place sa cred ca nu devin ipocrit cand vine vorba de estetic. Am un ideal de frumusete care pe alocuri poate fi de-a dreptul superficial si totusi evit din rasputeri sa le dau cu el in cap celor care nu il implinesc pentru ca sunt perfect constient de grotescul propriului meu fizic. Cu toate astea, in ciuda imensitatii de nisip, pamantul asta pare sa duca lipsa de oglinzi.
Acum vine intrebarea mea. De ce ai vrea sa fii frumoasa pentru niste oameni care au pierdut de mult orice urma de frumusete?

Tuesday 15 January 2013

Suntem modelati de destin in aceeasi masura in care el ne modeleaza pe noi. Cateodata insa nu poti face nimic decat sa stai si sa privesti cum se schimba vremea in climatul spiritului tau.

Saturday 12 January 2013

Despre porci, cai si alte animale

Cateodata ma simt zdrobit de succesiunea evenimentelor in viata. Simt cum o bila din aia uriasa cu care demolau acum 100 de ani americanii, se misca frenetic in toate partile pe sub coastele mele. O frustrare incredibila precum a unui copil care nu primeste jucaria dupa care urla ca un animal ma copleseste de fiecare data cand lucrurile nu merg cum vreau eu. Poate in sensul asta chiar am ramas un plod rasfatat obsinuit sa se joace si cu jucariile celorlalti fara sa spuna nimeni nimic. Imi e cam sila de mine cand stau sa fac introspectii. Unele duc la concluzii aiurea. Probabil asta e cel mai dureros lucru, sa realizezi ca in tot timpul asta, nu lumea a fost defecta. Ca viata nu e o curva ci tu esti. Ca nu iti da tie lamai gratis pentru ca stie ca esti alergic sau mai stiu eu ce cliseu cretin am mai gasit noi oamenii ca sa ne justificam mediocritatea.
Da, ce-i drept majoritatea persoanelor pe care le vei cunoaste de-a lungul vietii sunt mandrii supravietuitori ai avortului inteligentei. Isi vor impinge degetul in pieptul tau incercand sa impinga prin gaura facuta toate prostiile lor inutile. Dar ce nu intelegi e ca nu sunt lipiti chirurgical de tine. Asa ca Nu iti purta hainele de duminica atunci cand hranesti porcii. Pur si simplu nu merita. Oamenii sensibili si inteligenti nu vor sta sa rumege laturi prin mai stiu eu ce club sau bar. Poate doar ocazional din cine stie ce motive. Si sa fim seriosi nu esti asa norocos sa ii gasesti tu fix in momentele alea, cu atat mai putin sa te gaseasca ei pe tine. Asa ca nu te mai purta ca si cum ai avea stea in frunte si alege calea grea. Indura cu demnitate Rasetele de hiena si basinile care ies pe gura porcilor pentru ca intr-o zi sa poti alerga si tu cu caii pe campurile nesfarsite ale libertatii. E un pret mare si obositor care te consuma ca fiinta. Dar e un pret corect. Si nu e negociabil.
Dar nu ma asculta pe mine. Din cate stii as putea fi unul din porci cu planurile lor machiavelice sa iti umble prin buzunarele sufletul;ui. 

Tata spunea...

Iarna, Imi ofer 10 ore de somn aproape in fiecare noapte. Ziua e mica si timpul trece repede. Prea repede. Unii ar spune ca imi dorm viata. Altii ca mi-o visez. Altii nimic. Nu pierd timpul cu femei ce-mi testeaza constant rabdarea. Cu femei ce testeaza tot timpul. Fara rezultate. Inainte spuneam multe dar acum nu mai spun nimic. Pierdut in mutenia distantei. Pierdut...
Aveam si un copil odata de care acum stiu prea putin. Cred ca nu mai e copil de mult. Dar nu sunt sigur...


Mitul lui Lamaita

Adevarul e ca traim intr0o lume uimitoare. Dar ca toate lucrurile bune, sunt foarte putini cei priviligiati sa se bucure de ele. Uneori raman blocat cu zilele in apartamente straine, pe strazi sparte ce clocotesc cu oameni meschini. Cu toate astea, nu exista un iad mai rau decat cel pe care noi insine il construim cu meticulozitate inconstienta.
Azi m-am trezit din ceata purpurie si am bantuit prin casa unde ma aflam. Gasind calculatorul, am pus muzica. In acel moment, Lamaita, un canar de culoarea galbenusului de ou a inceput sa cante. Am ramas ului total de cat de placut putea acea pasare mica sa umple camera cu niste sunete divine. Spunea povesti despre  prieteni, despre locuri, despre lumi ce nu le voi cuprinde niciodata si totul era atat de frumos incat camera insasi parea sa vibreze de emotie. I-am deschis usa colivieisi a zburat afara in cea mai salbatica miscare. Trebuie sa fi facut sute de cercuri prin camera inainte de a se aseza pe un ficus si a incepe iar sa cante. A stat acolo un timp iar cand piesa s-a terminat a zburat inapoi in cusca. Atunci Mi-am dat seama ca acea pasare desi nu isi pierde vremea intrebandu-se care e scopul ei pe pamant de ce apa are toate starile de agregare sau ce e iubirea, stie cu fiecare fibra a ei ca pentru a obtine ceva trebuie sa iti tragi toata fiinta in directia aia devenind o forta de neoprit ce nu i se poate refuza scopul. Sau poate nu stia asta, poate am invatat amandoi acest lucru azi. Esential e ca de azi nici unul din noi nu va mai ramane in colivia apatiei.

Wednesday 9 January 2013

Exod

Intr- o zi, m-am trezit.
Si disparusera toti oamenii Constantei.
In valuri moarte catre gara
Trebuie sa fi fugit toti intr=o noapte.

Ma uit in jur,
Pe geam. Intru pe net
Nimeni. Nimic.
Totul calm intr-un Pustiu dement.

Nici macar cei rai nu sunt.
Lichelele, crestinii, activistii.
Eroii de sambata seara.
Politicienii, politistii.

Ma simt ciudat
In acest exod neasteptat.
Nimic cu care sa schimbi o vorba
Sa planuiesti un atentat.

Inca roiesc pe strazi, de atunci,
Masinile inca merg. Autobuzele isi tin drumul.
Bancile0s deschise pana vineri.
Alimentarile tot uita sa-ti dea restul.
Painea e tot 1 leu douazeci,
Duminica inca bat clopote.
McDonald's e deschis si acum
Si totusi nicun om, in nici o parte.

Visul unei nopti de iarna

visez droguri.
marimile si formele lor perfecte.
culorile lor impecabile.
voicile lor splendide

visez droguri.
reparandu-mi corpul stricat.
 facandu-mi parul,
sa stea mai bine.
si ochii mai intunecati.

visez droguri.
diavoli pe pamant.
cu dorinte manevrabile.
femei batute in monogamii afectuoase,
splendide in iubirea mea, dar incapabile.
visez droguri.
un inger solitar,
mancat de alcool ca de malarie,
ce trage de milenii la masea
si nu are dinti pentru o carie.

visez droguri.
Corpul mi-e vanat, carnea cade pe ciolan
si-as da orice sa se deschida
Usa mea neagra din tavan.

In noaptea asta sunt cucerit complet de o singuratate vasta. Ceva fara forma sau aspect concret. Un lichid negru care se infiltreaza in suflet si preia controlul innecand usor orice dorinta, orice vis.

Am 23 si traiesc singur in propria mea casa. Corpul meu e ferm lipsit de handicap precum al unui animal infometat; gata mereu sa impresioneze in ciuda abuzurilor constante. Am mintea taioasa si vorbele precum otravuri dulci ce aduc placut corpuri in linistea mortii. Lumea mi se adreseaza afectuos si abia asteapta sa ma mangaie precum un pui ranit de fiecare data cand imi aude oftatul nostalgic. Pastrez secretele unei evolutii de milenii dar le impart zambitor cu cine vrea sa le auda. Mi se ofera totul si chiar si asa sunt plin de nevoi...In alte ere, costurile de intretinere pentru un astfel de individ ar fi fost taiate de mult.

E seara. Corporatia de doomjazz se strecoara din fire in camera. Undeva, un batz aromatizant arde mocnit sprijinit intr-o unghiera, deasupra unei coli de hartie. Niciodata nu am stiut de ce am fost asa atent cu mobila din casa traind constant cu senzatia ca sunt doar un spectru ce nu trebuie sa0si lase prezenta observata. Am pus cartea jos. Simt gauri in stomac ce se deschid precum gauri negre, mereu in expansiune. Stomacul clocoteste nervos. Ma ridic si ma uit in vitrina. Sampanie si bomboane de ciocolata. AM strictul necesar pentru un banchet reusit de homosexuali. Ma asez inapoi pe canapea si inchid ochii.
In vis, femei tatuate si zambete binevoitoare imi gatesc friptura si cartofi prajiti. Tigari si substante imi mangaie corpul. Totul e frumos si nimic nu doare. Era si Vonnegut pe acolo clatinand dezaprobator din cap.

Monday 7 January 2013

....

Camera e cufundata intr-o calma intunecare. Muzica straina mie, valseaza pe podea, pe langa mobila, pana la noi. Ii dau parul dupa ureche si O sarut usor, lasand buza de jos sa intarzie un pic pe a ei. O sarut din nou, iar de data asta buzele noastre se imbina precum doua piese perfecte ale unui motor. Un val de caldura trece rapid din frunte pana in varful degetelor. Apoi altul. In timp ce ne sarutam, isi trece mana peste umerii mei si respira greu. E fluxul unui abandon placut. Continuu sa o sarut la fel de inceeeet. Ne intindem fara nici un pic de graba in patul ei. Secundele curg atat de greu si atat de placut. Continuam sa ne sarutam iar buzele mele aluneca incet incet pe gatul ei. Le simt pulsand deasupra pielii ei catifelate. Urca usoooor pana la ureche apoi aluneca in jooos. Simt cum buzele mele doar ii matura un pic corpul lasand in urma un nor cald de aer. Ii simt respiratia accelerandu-se. Apropiindu-ma de clavicula ii aud bataile salbatice ale inimii. E ca un hipodrom. Ii sarut clavicula iar ea strange un pic in mana asternuturile. Nu pot vedea asta, dar le simt fugind timid de sub noi. Ma ridic in picioare si ii iau mainile intr-ale mele. Ne ridicam amandoi in picioare pe marginea patului si ne sarutam din nou. Imi las mainile sa alunece lenes pe soldurile ei apoi ii ridic usoooor bluza si ii desfac  rabdator blugii fara a ma opri din a o saruta. Totul e o transa stranie de milenii la sfarsitul careia ramanem amandoi doar in lenjerie. Muzica, desi lipsita de versuri, sopteste din intuneric; vorbeste despre pierdere, despre vise pierdute, amagiri si pasiuni vulcanice. Ne atinge pielea si ne-o topeste intr-una singura.
Ma misc usooor si fara sa isi dea seama sunt in spatele ei. O sarut incet pe ceafa apoi cu pauze scurte merg spre umar. Intr-un moment de salbaticie deschid gura animalic si incerc sa ii cuprind carnea muscand-o. Ma opresc. Continuu doar sarutand-o usor. Ii simt un fior strabatandu-i corpul. Intr-o secunda corpul e cuprins de o tremurare. Ii sarut din nou ceafa si apoi cobor usor pe coloana. Pentru fiecare vertebra un sarut. Corpul ei se unduieste usor intr-o parte sau alta incercand sa scape valurilor de placere. Ajungand la nivelul bazinului , o sarut pe coaste si apoi musc usooor fara a lasa urme. Apoi, cu o singura alunecare a buzei de jos, imi fac drum peste toata coloana ei, de jos pana la ceafa. Simt un murmur in intuneric urmat de respiratia ei accentuata. Se intoarce. Ii mangai usor obrazul apoi las mana sa alunece pe gat si o sarut din nou. Imi las mainile sa ii coboare iar pe solduri si apoi urcand spre coaste se intalnesc pe spatele ei. Ii deschid sutienul, calm iar apoi imi las mainile pe umerii ei, strecurand fiecare deget aratator pe sub o bretea. Odata cu mainile mele cade si el. Parca plutim si intr-o secunda ea e deja pe pat. O sarut din nou pe buze si simt ca sub ele e un foc infernal. Caldura unui milion de stele. Zambesc. Zambeste si ea. O discutie ce ar fi durat secole se dizolva in cea mai placut schimb de priviri. Alunec de-a lungul corpului ei precum un piton nemuritor ce se incolaceste pe picior, usooor. Saruturile cad calme peste tot abdomenul ei precum ploi calde de mai. O simt un pic nerabdatoare, se misca usor precum un animal prins in capcana. Isi strange picioarele in jurul taliei mele. Saruturile nu se opresc. Strange mai tare. Ii sarut osul coxal ce iese timid pe sub piele. Picioarele ei nu mai strang. Se lasa usor de pe talie ca si cum o otrava stranie ii dizolva simturile. O sarut din nou iar buzele coboara lung pe piciorul ei pana la genunchi. Ii sarut rotula apoi cobor incet prin interiorul coapsei. O aud cum isi musca lent buzele. Continuu usor alunecand cu buza de jos sa urc de-a lungul coapsei. E un gest lent ce pare sa dureze o eternitate. Ii simt muschii incordandu-se sub piele in timp ce scoate un geamat de placere. Ramane un pic in liniste apoi chicoteste usor rusinata. Zambesc malitios cu o umbra de mandrie. Trebuie sa ma fi simtit pentru ca isi plimba mana prin parul meu tragand foaaarte usor. Continuu sa o sarut in timp ce mana trece usor un urma buzelor pe coapse. Ii dau lenjeria jos iar ea isi incruciseaza picioarele. O sarut pe tibie si ii desfac lent picioarele printre atingere delicata mainilor. Ii sarut sexul. O data. De doua ori. O simt cum se desface treptat precum un nufar la soare. O mai sarut odata lasand buza de jos sa treaca pe toata lungimea ei. Un tremurat usor ii parcurge tot corpul. Apoi cu limba imi fac loc usor inauntrul ei. Respiratia ei o ia razna in timp ce limba mea prin miscari calme unduindu-se alearga prin ea. In scurt timp ii simt bataile inimii amenintand sa sara din piept. Isi musca degetul mare apoi strange din nou asternuturile. Pare intr-o posesie linistita. Incepe sa devina un pic mai zgomotoasa. Cand ma mai simte zambind scoate si ea un ras scurt apoi se pierde iar in gemete. Ma opresc usssoooor si apoi las varful limbii sa alunece incet incet un pic mai sus intr-un punct unde ramane 2 secunde. Ii simt corpul incordat la maxim. Apoi fara a misca limba din acel loc o las sa se miste liber in jur. Incepe sa isi stranga picioarele. Deja se chinuie sa nu scoata un cuvant. Respira rapid. Pare sa nu se mai poata controla. Continuu sa ma joc cu acel loc, ca si cum as avea pe buze o cireasa dulce. Apoi, o incordare extraordinara. Patru gemete violente si un oftat luuuung de cateva secunde de usurare. Rade un pic. Pare ca vrea sa spuna ceva dar incearca sa inspire in guri mari de aer. Astept o secunda apoi ma tarasc abia atingandu-o pe deasupra ei sarutand toate locurile de care trec. Intre timp respiratia ei s-a calmat si ajungand fata in fata o sarut usor pe buze. Ofteaza iar si ma saruta cu un zambet necontrolat pe buze.

Friday 4 January 2013

Am nevoie de bandaje

Ai vazut schimbarile din mine?
Ai zis c-am fost crescut de lupi.
Nu puteam nici eu s-o spun mai bine:
salbatic pana in rarunchi.

Am avut viermi in cap.
Imi rodeau orice idee.
Am avut viermi intre coaste.
Imi rapeau orice simtire.

Femeie splendida.
De ce te-a fascinat in vreun fel
acest vartej de nebunie?
Puteai sa ai 1 milion de suflete
Sa plutiti spre nemurire.
Si totusi ai ales cartea mea
unde pagini flutura complet haotic.
Sunt rupte si sunt arse
de un flux strain, narcotic.

Am fost Octombrie si Aprilie
Intr-o era unde clima e-n schimbare.
Crezand ca putem face un anotimp
Cu soare brazdat de ploaie.
Credinta nu e inca scuturata
Dar e bolnava si greoaie.

Rattamahatta

E praf de stele pe masa din sufragerie.
Cineva si-o fi lasat visele acolo
Langa un pai indoit.

Camera e brazdata cu trepte
spre paradisuri defecte.
E o doamna in negru adormita pe trepte
Intre doua fotolii defecte.
Buzele ei nu mai sunt rosii. Sunt vinete.
Ma intreb daca va mai putea vreodata sa sarute.

Rattamahatta.
Traim in cocina continentului. A vietii.
Apartamentul asta e o padure de arlechini.
Inghitand din pahare, otravuri si spini.

Pentru o secunda am visat vegetatie luxurianta.
Carne cruda si foc domol.
Apoi m-am trezit.
Am lesinat.
In somn. In Uitare.

Identitate II

Mai devreme sau mai tarziu
pamantul se revolta
tragandu-te in stomacul sau.
In timp, aerul se taraste
afara din tine.
Unicul tau Dumnezeu.

Cine sunt?
Intrebarea zilei ce incepe
la 10:50 dimineata.
Ingropat delicat,
de muzica afectuoasa,
ce ascunde subtil ceata.

Sunt ghiozdan Invicta. Negru.
Mancat de praful unui milion de gari.
Sunt maini murdare. Rosii.
Patate de vina unui milion de orori.
Sunt hartie simpla. Alba.
Bolnava de cerneala unui milion de editori.
Sunt pamant cald. Cafeniu.
Intr-o zi voi fi la umbra unui milion de flori.

Si stiind ce stiu. Si fiind ce sunt
Respir apocalipse in "la revederi" zdrobitoare
Calaretul dezamagirii, lasand dureri
Ce nici un medic n-ar putea sa repare.

Port cu mine, pe aripile unui paradis;
Caderea moarta in abis.

Astfel Trasez cercuri perfecte
De sfinti blocati in stranii secte.
Cu ochii atintiti pe milioanele
ce traverseaza Oceanele de vin,

Astfel ajung bajbaind frenetic dupa clante.
Dupa usi. sau orice forma de iesire.
Cand Partitura scartaita a macelarilor.
rasuna in abatoarele de periferie.

Dar totusi, la nevoie, ma cunosti.
Baiatul cu ochii diamant, negru, sinistru,
cu nebunia blanda a hotilor de rinichi.
Lipsit de intrebari. Avand mereu raspunsul.

Acum ai o idee a acestui organism sistemic.
Manat de foame, etil, substante,
Transfuzat strain cu sange leucemic?

Acum cunosti acest univers de mai devreme nu?
Fiindca nebunul de la 10:50 ziua esti tu.

Thursday 3 January 2013

Ce ma leaga de Miro?

Nu stiu daca tine de suflet, de minte sau vreo forta necunoscuta ce aduce oameni impreuna si ii tine impreuna in furtuna lumii. Eu si ea am fost precum doua celule dintr-un manual de biologie. Am trecut prin toate etapele si uita-ne si aici in ziua de azi vibrand in culori splendide. Am fost precum doi copii, mana in mana impartind frumoasa jucarie a atractiei. Intr-o zi ne-am certat si fiecare si-a vazut de drumul lui o perioada. Poate a fost ironia sortii ca atunci cand ne asteptam cel mai putin valurile ne-au adus pe acelasi mal precum doua sticle ce impart acelasi mesaj. Suntem copii iernii, gata sa absoarba bucuria fiecarui anotimp. Caldura anilor. uneori vietile noastre se deruleaza precum filme pe o parte si alta a unei oglinzi. Doi gemeni prinsi in vartejul nebuniei umane. Desi nu pasim pe acelasi drum, ne facem mereu timp sa ne intersectam caile, uneori construind poduri alteori daramand obstacole. 
Ce ma leaga de Miro? Umarul pe care il ofer ca sprijin? Caldura cu care isi rosteste raspicat incurajarile? Avem ochi salbatici ca ai unui animal iesind dintr-o padure in flacari. Prietenia noastra e ca un mar netaiat in perfecta simetrie. uneori suntem precum doua forte complementare. In timp ce ea lucreaza la a fi un om mai bun, eu tind sa fiu unul mai rau. Suntem paradoxuri, perechea antitetica pe care lumi intregi au fost construite. Universul a cules pentru noi genele maretiei si tot ce trebuie sa facem e sa traim indeajuns sa ii aratam ca nu a gresit oferindu-le noua. 

Wednesday 2 January 2013

Nimicuri

Stateam pe canapea si citeam proza lui Bukowski. Imi amintesc ca ma gandeam ca proza lui e mediocra. Am stat asa o perioada intins apoi am inchis cartea. am privit in jur si deja lumina se furisa afara din camera. M0am lins pe buze gandindu0ma la un pahar de vin. De orice. Aveam doar ciocolata in casa dar am refuzat sa mananc. M-am gandit o clipa daca exista lucruri pe care le fac doar homosexualii. Cum ar fi curat, sau plans sau mancat ciocolata cand te simti gol. As fi mers sa imi iau o sticla de ceva dar nu vroiam sa beau singur. M-am gandit la sex pentru cateva secunde. La cat de groaznic e sa te pricepi la el. La felul cum oamenii vad in asta un fel de semn de excelenta, ca si cum acesta ar fi testul sublim in viata. Ca si cum daca te pricepi la asta esti bun la orice. Poti ridica case, muta muntii sau iubi. Sexul bun e doar o iulize impinsa in fata de speranta. Adevarul e ca persoanele care se pricep la sex au probleme grave pentru care compenseaza prin asta. Cel putin asa as scrie in dosarul meu. Asta daca nu am fost mintit din rusine sau politete de toata lumea. Pentru ca nu poti stii niciodata. Pur si simplu bajbai pe intuneric ghidat de o voce sau alta. Intr-un final nimic din astea nu conteaza. Aparent totul e doar stiinta. Nimic spiritual. De la iubire la existenta insasi totul e chimie. Mai mult sau mai putin stricta. Mai mult sau mai putin aleatorie. Poate raspunsurile vin dupa ce trecem de ele.