Cant orori
in soapte lente
ce se ascund in ecou.
Din casta
sfintilor barbati,
ce n-a mai nascut de milenii
vreun erou.
E trauma-n fiecare,
un adevar succint
ce nu poti sa-l ignori.
Iar oamenii
suspina inauntru, lent
precum arme cu amortizor.
Intreb curios
ziua de maine,
cat vom mai autopsia
iubirile noastre clandestine?
Si simt oboseala vietii,
pedeapsa consumului de oxigen,
ce ma conduce oriunde merg,
ca pe o masina veche de teren.
No comments:
Post a Comment