Sunt bolnav. De lipsa de sens. De frustrare. De ceva timp noptile aduc mereu regretul decimator al iubirilor pierdute. E ca un blestem al insucceselor mele emotionale. E o ura clocotitoare al carui nivel creste violent. Un uragan intr-un ibric. Urasc felul meu serpuit de a intra in vietile oamenilor promitand marul cunoasterii, lasandu-i goi si fara speranta. Un pradator al sufetului chinuit. Sunt satul sa invelesc in intunericul iluziei dupa ce am promis rochii de satin si vacante in tropicul nemuririi. Incerc sa repar omul cu iubire si apoi ii spun ca nu ies cu pacientii. E ceva complet in neregula cu mine. Am fost la un milion de doctori. Toti imi spun ca sunt exceptional, ca niciodata nu am fost mai bine. Unii vor sa ma futa, altii vor sa ma tina la brat pe strada. Stiu ca imi vor binele dar ma distrug menajandu-ma. E o mixtura stranie de confuzie la fiecare pas si asa. Suntem toti fluturi in bataia furtunii...
No comments:
Post a Comment