On nights of drunken revelry the soul embarks on the strangest of journeys. But the challenge lies in staying alive in the cold arms of sobriety. Under the constant pressure that you should be happy even though
there is no reason to be.
So I chose scraps of freedom over happiness. I chose not to care if I am content with life or not.
And I woke one day, drinking wine and singing in a house I entered for the first time.
One with no windows and no doors. One I might never return to. And there I mused and realized that I can be eternally young as long as I am kept away from any impossible dream.
And thus my soul grew and loved and was loved. Then the house which I built in my heart, was never truly victimized by things beyond my control. By disappointment.By frustration. By the constant doubt, of wanting to settle for less than I deserve.
In the end, my soul was a feather. And it endured all the cataclysms of this strange and vicious land.
Saturday 28 December 2013
Sunset in the Eyes of Critters around the World.
Dogs bark wildly to one another.
They seem to be distracted
by everything alive.
Like little children,
they chat impatiently,
talk simultaneously,
around the neighbourhood.
But we are all animals here.
Cats sit on the fence,
contemplating a sky
criss crossed by airplanes.
They seem to be dreaming
of something.
Of flying perhaps
Or of taking a bite
out of the wounded sunset.
And who can blame them?
The clouds themselves
seem to chew
on that heart of light.
As I watch over them,
I can feel my own mouth watering.
Does the sky taste of birds?
I flew a couple of times,
It tastes like everything else.
Divine, the first time.
Then you get used to it
and it gets bland as stale bread.
As the night timidly approaches
all sound goes to sleep in the ground.
I can finally hear the music
over the arguing voices.
You will learn about these things
in your own rythm.
In your own time.
They seem to be distracted
by everything alive.
Like little children,
they chat impatiently,
talk simultaneously,
around the neighbourhood.
But we are all animals here.
Cats sit on the fence,
contemplating a sky
criss crossed by airplanes.
They seem to be dreaming
of something.
Of flying perhaps
Or of taking a bite
out of the wounded sunset.
And who can blame them?
The clouds themselves
seem to chew
on that heart of light.
As I watch over them,
I can feel my own mouth watering.
Does the sky taste of birds?
I flew a couple of times,
It tastes like everything else.
Divine, the first time.
Then you get used to it
and it gets bland as stale bread.
As the night timidly approaches
all sound goes to sleep in the ground.
I can finally hear the music
over the arguing voices.
You will learn about these things
in your own rythm.
In your own time.
Emotional Apocalypse
I am a dog
fighting in a silent arena
under an unknown master
pleasing strange crowds.
I am of vaguely noble birth,
contemplating my roots in a cage.
Aquarius at their feet.
The feet of half people,
quarter people
or not even as much.
These things that slaughter
everything alive around them,
to celebrate ever repeating births
of their worldly gods.
My blood boils like oil
in the mechanic stomach
of the world.
My organs grow into coal
to feed the fire
that the devil has been kindling
inside humanity
for eons.
And my fears grow
For even though I deserve
to walk the fields of paradise,
I know that I will never reach it.
And slowly, I am becoming,
the parasite,
in the hearts of those I love.
Because they trace my steps back
only to loss and mute decay.
So I fight less and less
each day.
The world has somehow found
a cure against me.
It has learned my nature
and how to ignore its charm.
It drugged me with the illusions
of a calm and tranquil road.
It is safe for them. For now.
As long as I am moving
I cannot infect anyone
with my love.
But as write these lines
I am tickled,
by a feather of war.
This savage messiah
has turned its crooked eyes
towards another Magdalene.
One day soon,
I will be home again,
a shadow of doubt across her sky.
And I will love again.
Like a curse,
Like a gun to the head,
Like an atom bomb.
And it will be
the most wonderfully tragic thing
in the history of the world.
fighting in a silent arena
under an unknown master
pleasing strange crowds.
I am of vaguely noble birth,
contemplating my roots in a cage.
Aquarius at their feet.
The feet of half people,
quarter people
or not even as much.
These things that slaughter
everything alive around them,
to celebrate ever repeating births
of their worldly gods.
My blood boils like oil
in the mechanic stomach
of the world.
My organs grow into coal
to feed the fire
that the devil has been kindling
inside humanity
for eons.
And my fears grow
For even though I deserve
to walk the fields of paradise,
I know that I will never reach it.
And slowly, I am becoming,
the parasite,
in the hearts of those I love.
Because they trace my steps back
only to loss and mute decay.
So I fight less and less
each day.
The world has somehow found
a cure against me.
It has learned my nature
and how to ignore its charm.
It drugged me with the illusions
of a calm and tranquil road.
It is safe for them. For now.
As long as I am moving
I cannot infect anyone
with my love.
But as write these lines
I am tickled,
by a feather of war.
This savage messiah
has turned its crooked eyes
towards another Magdalene.
One day soon,
I will be home again,
a shadow of doubt across her sky.
And I will love again.
Like a curse,
Like a gun to the head,
Like an atom bomb.
And it will be
the most wonderfully tragic thing
in the history of the world.
Pagina 6
E un curent nebun si totusi nu avem lumina. Eu am 99 de motive sa iubesc. Tu vrei 100. Unul care echivaleaza infinitul. Azi puteam aniversa un eveniment neinsemnat. Poate inceputul restului vietii noastre. Dar aniversam liniste. Eu ma gandesc la altcineva acum, iar tu la ale tale. Totul departe de nelinistea posesiei. Eu scriu la capatul lumii, tu discuti cu ai tai deasupra unui pahar de vin. Deasupra unei cani de cafea.
Doua piese splendide care canta in paralel.Ascultate de doua suflete ce nu se vor intalni vreodata. Tu rationala. Eu sentimental. As fi adorat sa ma minti. Sa-mi arunci cuvinte care imi ard complet iubirile vechi. Sa-mi vina sa te omor cu saruturi, dar totul ramane doar o pagina scrijelita pe un caiet.
Doua piese splendide care canta in paralel.Ascultate de doua suflete ce nu se vor intalni vreodata. Tu rationala. Eu sentimental. As fi adorat sa ma minti. Sa-mi arunci cuvinte care imi ard complet iubirile vechi. Sa-mi vina sa te omor cu saruturi, dar totul ramane doar o pagina scrijelita pe un caiet.
Daca...
"Daca-as putea la noapte s-adorm sub cerul unui miliard de stele. Mai am putin si mor cu vopseaua pamantului pe degete. Nu mai vreau sa simt orase noi un timp. Sunt injunghiat la petreceri straine de plictis si confuzie.
Anemic, sub un soare cu dinti, zambesc acum, stiind ca am nimic. Zambesc stramb. Zambesc Mut. Pentru ca sunt impacat cu lumea asta. Cu directia obscura pe care am luat-o. Dar unde plecam atunci cand vom imbatrani? Cand vom fi secati de rabdare si gratie? De putinele cuvinte pe care le mai stim? As vrea sa ne privim lung si fara scop definit. Sa ne intelegem cicatricile. Sa ne intelegem tatuajele. Totul fara a spune un cuvant. Sa murim dizolvati in saruturi care nu inseamna nimic si sa renastem in focuri de artificii. Vreau viata noastra sa insemne ceva."
Anemic, sub un soare cu dinti, zambesc acum, stiind ca am nimic. Zambesc stramb. Zambesc Mut. Pentru ca sunt impacat cu lumea asta. Cu directia obscura pe care am luat-o. Dar unde plecam atunci cand vom imbatrani? Cand vom fi secati de rabdare si gratie? De putinele cuvinte pe care le mai stim? As vrea sa ne privim lung si fara scop definit. Sa ne intelegem cicatricile. Sa ne intelegem tatuajele. Totul fara a spune un cuvant. Sa murim dizolvati in saruturi care nu inseamna nimic si sa renastem in focuri de artificii. Vreau viata noastra sa insemne ceva."
Wednesday 18 December 2013
o Fotografie veche langa Casino
Mi-a spus ca miros a biscuiti. A biscuiti si vanilie. A zile de primavara.
I-am multumit, am zambit discret si am privit spre mare. Stiam ca nu miros a biscuiti. Miroseam a alge. A scoici si apa sarata. A valuri mereu invinse de o faleza implacabila. Miroseam a caini turbati ce urla in noptile reci din ruinele vechii cetati. Din ale celei noi. Miroseam precum calmul unui somn fara vise. A liniste care tortureaza prin inteles. A foame fara sfarsit. De luni, de marti, de ani de zile.
Nu am mirosit niciodata a biscuiti, dar omul inspira in plamani speranta cu mult inaintea aerului. Si de multe ori, doar cu atat ramane.
I-am multumit, am zambit discret si am privit spre mare. Stiam ca nu miros a biscuiti. Miroseam a alge. A scoici si apa sarata. A valuri mereu invinse de o faleza implacabila. Miroseam a caini turbati ce urla in noptile reci din ruinele vechii cetati. Din ale celei noi. Miroseam precum calmul unui somn fara vise. A liniste care tortureaza prin inteles. A foame fara sfarsit. De luni, de marti, de ani de zile.
Nu am mirosit niciodata a biscuiti, dar omul inspira in plamani speranta cu mult inaintea aerului. Si de multe ori, doar cu atat ramane.
Altruism. Moarte lenta.
A zis ca vrea sa-si dezlipeasca
intreaga piele de pe fata.
Iar cele patru maini ale mele,
au incercat fara succes sa o opreasca.
A zis ca vrea sa-adoarma in cada,
cu tot ce a iubit vreodata.
Si i-am furat prea tarziul radioul,
caci era deja jumate moarta.
A zis ca vrea sa aiba serpi in cap,
pentru ca oricum e hidoasa.
Dar eu le-am furat veninul,
si m-au dus senin la groapa.
Acum privesc de sub pamant
zambind discret cu pleoapele inchise,
Stiind ca am sacrificat din viata mea,
pentru cineva care demult murise.
intreaga piele de pe fata.
Iar cele patru maini ale mele,
au incercat fara succes sa o opreasca.
A zis ca vrea sa-adoarma in cada,
cu tot ce a iubit vreodata.
Si i-am furat prea tarziul radioul,
caci era deja jumate moarta.
A zis ca vrea sa aiba serpi in cap,
pentru ca oricum e hidoasa.
Dar eu le-am furat veninul,
si m-au dus senin la groapa.
Acum privesc de sub pamant
zambind discret cu pleoapele inchise,
Stiind ca am sacrificat din viata mea,
pentru cineva care demult murise.
Tinute
Corpul meu zace calcat pe umeras,
si imbrac altul in dimineata divina,
Ce n-as da sa pot si eu macar o zi,
sa inot intr-o balta de lumina.
In schimb raman un nimeni elegant,
pana la prima zapada.
Iar ochii mei privesc halucinant,
urmarind o lupta goala.
Pentru ca unii au coarne de cerb,
cu care dement se camufleaza,
Si cauta viori pe tocuri,
ale caror suflete vibreaza.
Dar creierul asta e un pom,
Conturat de capriciul iernii,
In care pasari zboara neincetat,
asteptand de ani, schimbarea vremii.
si imbrac altul in dimineata divina,
Ce n-as da sa pot si eu macar o zi,
sa inot intr-o balta de lumina.
In schimb raman un nimeni elegant,
pana la prima zapada.
Iar ochii mei privesc halucinant,
urmarind o lupta goala.
Pentru ca unii au coarne de cerb,
cu care dement se camufleaza,
Si cauta viori pe tocuri,
ale caror suflete vibreaza.
Dar creierul asta e un pom,
Conturat de capriciul iernii,
In care pasari zboara neincetat,
asteptand de ani, schimbarea vremii.
Anatomia Lipsei
Corpului astuia nu-i mai trebui ochi,
pentru ca te-a pastrat deja in memorie
Acum doar priveste nimicul schimbandu-se,
in fata ta, strain de orice victorie.
E un copil in capul lui, imi spune,
ce in nopti crude inca mai suspina,
Dupa intrebari la care nu raspunzi,
Fugind, absolvit de orice vina.
Si e o lumea moarta afara,
Dincolo de geamul asta rece
Cu oameni cu cranii pe umeri,
Ce asteapta sa te inece.
Dar te cunosc din templele de alcool,
tipul cu lacrimi ce umpleau pahare.
Fara gura, iesind la cina cu altii,
privind cum capul tau dispare.
In regatul gol dormim amandoi,
Saturati de placere goala.
Vom deveni si noi ca restul,
zei pe o hartie goala.
pentru ca te-a pastrat deja in memorie
Acum doar priveste nimicul schimbandu-se,
in fata ta, strain de orice victorie.
E un copil in capul lui, imi spune,
ce in nopti crude inca mai suspina,
Dupa intrebari la care nu raspunzi,
Fugind, absolvit de orice vina.
Si e o lumea moarta afara,
Dincolo de geamul asta rece
Cu oameni cu cranii pe umeri,
Ce asteapta sa te inece.
Dar te cunosc din templele de alcool,
tipul cu lacrimi ce umpleau pahare.
Fara gura, iesind la cina cu altii,
privind cum capul tau dispare.
In regatul gol dormim amandoi,
Saturati de placere goala.
Vom deveni si noi ca restul,
zei pe o hartie goala.
Introspectie Medicala
Tu Ilustrezi Un vis uitat,
un portret pe hartie stearsa.
Iar eu port ochelari de soare in el,
sa-mi ascunda pleoapa moarta.
Eu iti dau litere haotice
cu care sa te lupti deja invins
Dar altii iti fotografiaza timpul,
in filmul unui trecut stins.
In capul tau zac cinci femei,
si se uita toate dupa alt barbat.
in capul meu zace peronul Moscovei,
si esti mereu acolo
desi e mereu aglomerat.
Dar in timp te-ai plictisit
de a noastra chirurgie muta,
iar acum stau pe masa ta de operatii,
si-s doar un test pe o maimuta.
un portret pe hartie stearsa.
Iar eu port ochelari de soare in el,
sa-mi ascunda pleoapa moarta.
Eu iti dau litere haotice
cu care sa te lupti deja invins
Dar altii iti fotografiaza timpul,
in filmul unui trecut stins.
In capul tau zac cinci femei,
si se uita toate dupa alt barbat.
in capul meu zace peronul Moscovei,
si esti mereu acolo
desi e mereu aglomerat.
Dar in timp te-ai plictisit
de a noastra chirurgie muta,
iar acum stau pe masa ta de operatii,
si-s doar un test pe o maimuta.
Modern Assembly Line for Artworks
Our memories are but a film
on which a million faces rest.
and they turn around forever,
shot with feathers in their chest.
Thus we seek to grow some roots,
to have shelter from our race,
lest we'll be tossed away like leaves,
like dead astronauts in space.
Because we are but insects,
moths befriending flies,
While the cockroaches in heaven,
unfurl our weak seminal ties.
So I will maneuver these scissors,
to remove this head, without a scar,
I must escape this cage, you see,
yet I cannot bend a bar.
And when I will escape
i will forget the days that lurked,
and my existence will be a painting,
of a modern assembly line for artwork.
on which a million faces rest.
and they turn around forever,
shot with feathers in their chest.
Thus we seek to grow some roots,
to have shelter from our race,
lest we'll be tossed away like leaves,
like dead astronauts in space.
Because we are but insects,
moths befriending flies,
While the cockroaches in heaven,
unfurl our weak seminal ties.
So I will maneuver these scissors,
to remove this head, without a scar,
I must escape this cage, you see,
yet I cannot bend a bar.
And when I will escape
i will forget the days that lurked,
and my existence will be a painting,
of a modern assembly line for artwork.
Gust puternic si Amarui (comission)
Cerul era blond ca tine,
o mana ce te arunca in nimic
doua degete de la aceeasi mana
ce scriu nepasatoare pe nisip.
In anii ce urmeaza mortii noastre
corpul va fi gradina de cale.
Ca niste brate ce picteaza pe perete
tot ce-am ranit ca niste animale.
Iar tot ce vor avea ai nostrii
Vor fi cuvinte palide ca niste gutui
Pentru oameni din care au ramas
doar amintiri
cu gust puternic si amarui.
o mana ce te arunca in nimic
doua degete de la aceeasi mana
ce scriu nepasatoare pe nisip.
In anii ce urmeaza mortii noastre
corpul va fi gradina de cale.
Ca niste brate ce picteaza pe perete
tot ce-am ranit ca niste animale.
Iar tot ce vor avea ai nostrii
Vor fi cuvinte palide ca niste gutui
Pentru oameni din care au ramas
doar amintiri
cu gust puternic si amarui.
Stranii Loterii
Eram fascinat de tombola
ce rula in capul meu de mozaic.
si firul narativ al existentei
intins din haosul de mohair.
Am fost mult timp,
perna de ace,
Omida visand violent aripi,
de fluture ce deranjeaza pacea.
Acum am buze
pictata peste figura mata
Si imi ofer singur saruturi
cand nimeni nu mai e de fata.
Autosuficienta e medicamentul
blestemat de tablourile lui Magritte
La care visez fara retineri
cand dorm si nu pot sa fiu trezit.
ce rula in capul meu de mozaic.
si firul narativ al existentei
intins din haosul de mohair.
Am fost mult timp,
perna de ace,
Omida visand violent aripi,
de fluture ce deranjeaza pacea.
Acum am buze
pictata peste figura mata
Si imi ofer singur saruturi
cand nimeni nu mai e de fata.
Autosuficienta e medicamentul
blestemat de tablourile lui Magritte
La care visez fara retineri
cand dorm si nu pot sa fiu trezit.
Neintitulat
Lasa-mi buzele sa se obisnuiasca
cu magnitudinea sarutului tau.
Imi simt sufletul spargandu-se,
pe marmura corpului tau.
Erau capete infipte in pari,
spectatorii chimiei dintre noi
Iar Dumnezeu un Van Gogh din lego,
ce ne-a facut un colaj de erori.
E o clima stranie
in tabloul acestui Dumnezeu.
Dar nu si in norii nesfarsiti,
in care doarme capul meu.
cu magnitudinea sarutului tau.
Imi simt sufletul spargandu-se,
pe marmura corpului tau.
Erau capete infipte in pari,
spectatorii chimiei dintre noi
Iar Dumnezeu un Van Gogh din lego,
ce ne-a facut un colaj de erori.
E o clima stranie
in tabloul acestui Dumnezeu.
Dar nu si in norii nesfarsiti,
in care doarme capul meu.
Untitled 1.7
Astept in statie sa trec
spre perioada de maretie
Cand totul langa mine e bolnav
De cea mai stranie epidemie.
Imunologii spun ca ar fi
un virus in urma caruia nu mori
un glob intreg de oameni
ce tuseste intepatoare scobitori.
Dar inteleg.
Am fost si eu chirurg odata,
si le-am pus cardiacilor
Inerte inimi de fier.
Iubeste Abstractia prezenta,
In umbra oraselor-pisica
ce ti se arata noaptea
cu a lor senzualitate acustica
spre perioada de maretie
Cand totul langa mine e bolnav
De cea mai stranie epidemie.
Imunologii spun ca ar fi
un virus in urma caruia nu mori
un glob intreg de oameni
ce tuseste intepatoare scobitori.
Dar inteleg.
Am fost si eu chirurg odata,
si le-am pus cardiacilor
Inerte inimi de fier.
Iubeste Abstractia prezenta,
In umbra oraselor-pisica
ce ti se arata noaptea
cu a lor senzualitate acustica
Untitled 1.6
Copii se jucau ca mieii,
in leagane deasupra pamantului.
iar parintii priveau ingroziti,
din alte epoci, din alte timpuri.
o briza mangaia oameni,
logoditi de idealuri narcisiste
in chiuvete se strangeau oceane,
spaland fete proaspat barbierite.
Dar afara toate florile mureau
in maini ce vor doar sa apuce,
Iar cei ce-au inteles ce fac,
cresteau in plante carnivore.
Eu, cu flori in loc de cap,
cu radacini in gulerul camasilor,
ingrijite de Morrison si Hendrix,
sa mangaie pielea fina a norilor.
Am stat departe de tot,
de carnea rece ce hraneste grijile ,
asteptand o primavara in rochie,
sa-mi infloreasca toate gandurile.
in leagane deasupra pamantului.
iar parintii priveau ingroziti,
din alte epoci, din alte timpuri.
o briza mangaia oameni,
logoditi de idealuri narcisiste
in chiuvete se strangeau oceane,
spaland fete proaspat barbierite.
Dar afara toate florile mureau
in maini ce vor doar sa apuce,
Iar cei ce-au inteles ce fac,
cresteau in plante carnivore.
Eu, cu flori in loc de cap,
cu radacini in gulerul camasilor,
ingrijite de Morrison si Hendrix,
sa mangaie pielea fina a norilor.
Am stat departe de tot,
de carnea rece ce hraneste grijile ,
asteptand o primavara in rochie,
sa-mi infloreasca toate gandurile.
Untitled 1.5
Am vazut un nud din 19 36.
Avea in colaps bratele.
Privindu-i pielea simteam
ca urc scari interminabile.
Altul avea in abdomen
un set de usi la nesfarsit.
Altul o liniste aurie,
ce ii curgea pe corpul invechit.
"Imi lipsesc buzele ei
ca o cafea cu mefedrona."
Sopti o voce strangulata
de o stranie aroma.
Am oftat iar apoi,
am soptit la randul meu:
"Nu stii ca mana pe care o tii,
e o reflexie a sufletului tau?"
In spate, o silueta vorbea deranjant:
"Splendid loc acest bazar!
In care prostii vorbesc de tinut maini,
cu ale lor in buzunar!"
Avea in colaps bratele.
Privindu-i pielea simteam
ca urc scari interminabile.
Altul avea in abdomen
un set de usi la nesfarsit.
Altul o liniste aurie,
ce ii curgea pe corpul invechit.
"Imi lipsesc buzele ei
ca o cafea cu mefedrona."
Sopti o voce strangulata
de o stranie aroma.
Am oftat iar apoi,
am soptit la randul meu:
"Nu stii ca mana pe care o tii,
e o reflexie a sufletului tau?"
In spate, o silueta vorbea deranjant:
"Splendid loc acest bazar!
In care prostii vorbesc de tinut maini,
cu ale lor in buzunar!"
untitled 1.4
Copii se jucau ca mieii,
in leagane deasupra pamantului.
iar parintii priveau ingroziti,
din alte epoci, din alte timpuri.
o briza mangaia oameni,
logoditi de idealuri narcisiste
in chiuvete se strangeau oceane,
spaland fete proaspat barbierite.
Dar afara toate florile mureau
in maini ce vor doar sa apuce,
Iar cei ce-au inteles ce fac,
cresteau in plante carnivore.
Eu, cu flori in loc de cap,
cu radacini in gulerul camasilor,
ingrijite de Morrison si Hendrix,
sa mangaie pielea fina a norilor.
Am stat departe de tot,
de carnea rece a farfuriilor,
asteptand o primavara in rochie,
sa-mi infloreasca toate gandurile.
in leagane deasupra pamantului.
iar parintii priveau ingroziti,
din alte epoci, din alte timpuri.
o briza mangaia oameni,
logoditi de idealuri narcisiste
in chiuvete se strangeau oceane,
spaland fete proaspat barbierite.
Dar afara toate florile mureau
in maini ce vor doar sa apuce,
Iar cei ce-au inteles ce fac,
cresteau in plante carnivore.
Eu, cu flori in loc de cap,
cu radacini in gulerul camasilor,
ingrijite de Morrison si Hendrix,
sa mangaie pielea fina a norilor.
Am stat departe de tot,
de carnea rece a farfuriilor,
asteptand o primavara in rochie,
sa-mi infloreasca toate gandurile.
Untitled 1.3
Tin minte cand priveam
o luna de hartie.
cautand in buzunare cheia,
sa iesim din colivie.
unde marea saruta nisipul,
a fost cautarea cea mai lunga
iar tu inca esti fumul de tigara
ce lenes plamanii mi-i inunda.
M-ai machiat cu tempera,
si mi-ai dat culori neclare.
Iar lumea care-si intindea rufele
Ne-a vazut precum explozii nucleare.
Intr-o zi ai plecat la somn
sub firul apei, in cada,
iar eu ramas un nimeni elegant
un tren nebun, pe sine de zapada.
o luna de hartie.
cautand in buzunare cheia,
sa iesim din colivie.
unde marea saruta nisipul,
a fost cautarea cea mai lunga
iar tu inca esti fumul de tigara
ce lenes plamanii mi-i inunda.
M-ai machiat cu tempera,
si mi-ai dat culori neclare.
Iar lumea care-si intindea rufele
Ne-a vazut precum explozii nucleare.
Intr-o zi ai plecat la somn
sub firul apei, in cada,
iar eu ramas un nimeni elegant
un tren nebun, pe sine de zapada.
untitled 1.2
Corpul tau e tot o gura
care cheama constant
toti fluturii de pe luna,
sa-i omoare in stomac.
Eu te privesc curios,
cu toate cele trei fete,
iar mintea mea trage cu ochiul
prin a ochilor ferestre.
Erai perfecta in epoca ta,
un om sublim, fara o pata,
acum in schimb, esti un portret
de noblete decapitata.
Si sunt vremuri stranii
in care cumperi inimi la conserva
iar sangele e un parfum sublim,
folosit fara rezerva.
Nu stii ca suntem bete
de chibrit carbonizat,
cu capul arzand in pasiunea
vreunui vis nerealizat?
Ne-au taiat aripile cu unghiera
Conturand in vrabii sangerii peretii,
Spunand ca vom zbura curand,
Din gheara inclestata a vietii.
care cheama constant
toti fluturii de pe luna,
sa-i omoare in stomac.
Eu te privesc curios,
cu toate cele trei fete,
iar mintea mea trage cu ochiul
prin a ochilor ferestre.
Erai perfecta in epoca ta,
un om sublim, fara o pata,
acum in schimb, esti un portret
de noblete decapitata.
Si sunt vremuri stranii
in care cumperi inimi la conserva
iar sangele e un parfum sublim,
folosit fara rezerva.
Nu stii ca suntem bete
de chibrit carbonizat,
cu capul arzand in pasiunea
vreunui vis nerealizat?
Ne-au taiat aripile cu unghiera
Conturand in vrabii sangerii peretii,
Spunand ca vom zbura curand,
Din gheara inclestata a vietii.
untitled 1.1
Sub a doua piele am pene,
Deasupra primei un costum.
Iar de la an la an privesc
cum parul ia nuante de scrum.
Si totusi lumea m-a pictat mereu,
in portrete duble cu palarie.
Chiar si in zilele cand ma trezeam
cu un pistol lipit de barbie.
Cand asternuturile suspinau,
lasand lacrimi de nicotina.
Privind pozele in care ma purtai,
precum pantofii din vitrine.
Am iubit zilele alea,
dar sunt material de esarfe,
satul de noroi si asfalt,
acum inconjor gaturi elegante.
Eram inger bolnav,
strain de spitale,
din venele astea intepate,
cresteau frumoase animale.
Si totusi mi-ai deschis
cutia asta craniana,
Dar n-ai putut repara
arsura traumelor milenare.
Asa ca ne vom vedea mai rar,
sorbind dintr-o cana de mare,
Iar umbrele noastre vor pava
cafenele ce ne-ascund de soare.
Deasupra primei un costum.
Iar de la an la an privesc
cum parul ia nuante de scrum.
Si totusi lumea m-a pictat mereu,
in portrete duble cu palarie.
Chiar si in zilele cand ma trezeam
cu un pistol lipit de barbie.
Cand asternuturile suspinau,
lasand lacrimi de nicotina.
Privind pozele in care ma purtai,
precum pantofii din vitrine.
Am iubit zilele alea,
dar sunt material de esarfe,
satul de noroi si asfalt,
acum inconjor gaturi elegante.
Eram inger bolnav,
strain de spitale,
din venele astea intepate,
cresteau frumoase animale.
Si totusi mi-ai deschis
cutia asta craniana,
Dar n-ai putut repara
arsura traumelor milenare.
Asa ca ne vom vedea mai rar,
sorbind dintr-o cana de mare,
Iar umbrele noastre vor pava
cafenele ce ne-ascund de soare.
Untitled 1.0
Erau pasari in casa mea
in ziua aceea.
Intrand pe toate usile,
prin toate geamurile.
Iar eu priveam
umbland prin camera
picioarele mergand intr-o directie
iar gandurile in alta.
M-am asezat pe scaun,
contempland umbra
crimelor la care am asistat.
Si sorbind, am oftat
vazand ca e sange
in ceasca mea de ceai.
Dar mainile mele intinse,
cautau porti spre alta dimensiune
Unde oamenii nu se leaga de baloane
atunci cand plutesc peste lume.
Ti-am oferit sa cresti
un vis de afectiune,
o mana ce creste dintr-un ghiveci
doar sa te mangaie.
Pentru ca stiu cum e,
am avut si eu un arbore in loc de cap
dar straini ce nu suporta verdele
au venit in noapte si mi l-au taiat.
Trebuie sa abandonam lejer
fascinatia pentru lenjerie.
Care ne-a sters fetele,
si le-a ars ca pe hartie.
Fie asta fie vom risca
sa ne donam timpul de pilda,
precum camionagii biofobi
cu mustati de feriga.
in ziua aceea.
Intrand pe toate usile,
prin toate geamurile.
Iar eu priveam
umbland prin camera
picioarele mergand intr-o directie
iar gandurile in alta.
M-am asezat pe scaun,
contempland umbra
crimelor la care am asistat.
Si sorbind, am oftat
vazand ca e sange
in ceasca mea de ceai.
Dar mainile mele intinse,
cautau porti spre alta dimensiune
Unde oamenii nu se leaga de baloane
atunci cand plutesc peste lume.
Ti-am oferit sa cresti
un vis de afectiune,
o mana ce creste dintr-un ghiveci
doar sa te mangaie.
Pentru ca stiu cum e,
am avut si eu un arbore in loc de cap
dar straini ce nu suporta verdele
au venit in noapte si mi l-au taiat.
Trebuie sa abandonam lejer
fascinatia pentru lenjerie.
Care ne-a sters fetele,
si le-a ars ca pe hartie.
Fie asta fie vom risca
sa ne donam timpul de pilda,
precum camionagii biofobi
cu mustati de feriga.
Subscribe to:
Posts (Atom)