Tin minte cand priveam
o luna de hartie.
cautand in buzunare cheia,
sa iesim din colivie.
unde marea saruta nisipul,
a fost cautarea cea mai lunga
iar tu inca esti fumul de tigara
ce lenes plamanii mi-i inunda.
M-ai machiat cu tempera,
si mi-ai dat culori neclare.
Iar lumea care-si intindea rufele
Ne-a vazut precum explozii nucleare.
Intr-o zi ai plecat la somn
sub firul apei, in cada,
iar eu ramas un nimeni elegant
un tren nebun, pe sine de zapada.
No comments:
Post a Comment