"Daca-as putea la noapte s-adorm sub cerul unui miliard de stele. Mai am putin si mor cu vopseaua pamantului pe degete. Nu mai vreau sa simt orase noi un timp. Sunt injunghiat la petreceri straine de plictis si confuzie.
Anemic, sub un soare cu dinti, zambesc acum, stiind ca am nimic. Zambesc stramb. Zambesc Mut. Pentru ca sunt impacat cu lumea asta. Cu directia obscura pe care am luat-o. Dar unde plecam atunci cand vom imbatrani? Cand vom fi secati de rabdare si gratie? De putinele cuvinte pe care le mai stim? As vrea sa ne privim lung si fara scop definit. Sa ne intelegem cicatricile. Sa ne intelegem tatuajele. Totul fara a spune un cuvant. Sa murim dizolvati in saruturi care nu inseamna nimic si sa renastem in focuri de artificii. Vreau viata noastra sa insemne ceva."
No comments:
Post a Comment