Lasa-mi buzele sa se obisnuiasca
cu magnitudinea sarutului tau.
Imi simt sufletul spargandu-se,
pe marmura corpului tau.
Erau capete infipte in pari,
spectatorii chimiei dintre noi
Iar Dumnezeu un Van Gogh din lego,
ce ne-a facut un colaj de erori.
E o clima stranie
in tabloul acestui Dumnezeu.
Dar nu si in norii nesfarsiti,
in care doarme capul meu.
No comments:
Post a Comment