Eram fascinat de tombola
ce rula in capul meu de mozaic.
si firul narativ al existentei
intins din haosul de mohair.
Am fost mult timp,
perna de ace,
Omida visand violent aripi,
de fluture ce deranjeaza pacea.
Acum am buze
pictata peste figura mata
Si imi ofer singur saruturi
cand nimeni nu mai e de fata.
Autosuficienta e medicamentul
blestemat de tablourile lui Magritte
La care visez fara retineri
cand dorm si nu pot sa fiu trezit.
No comments:
Post a Comment