Corpului astuia nu-i mai trebui ochi,
pentru ca te-a pastrat deja in memorie
Acum doar priveste nimicul schimbandu-se,
in fata ta, strain de orice victorie.
E un copil in capul lui, imi spune,
ce in nopti crude inca mai suspina,
Dupa intrebari la care nu raspunzi,
Fugind, absolvit de orice vina.
Si e o lumea moarta afara,
Dincolo de geamul asta rece
Cu oameni cu cranii pe umeri,
Ce asteapta sa te inece.
Dar te cunosc din templele de alcool,
tipul cu lacrimi ce umpleau pahare.
Fara gura, iesind la cina cu altii,
privind cum capul tau dispare.
In regatul gol dormim amandoi,
Saturati de placere goala.
Vom deveni si noi ca restul,
zei pe o hartie goala.
No comments:
Post a Comment