Corpul tau e tot o gura
care cheama constant
toti fluturii de pe luna,
sa-i omoare in stomac.
Eu te privesc curios,
cu toate cele trei fete,
iar mintea mea trage cu ochiul
prin a ochilor ferestre.
Erai perfecta in epoca ta,
un om sublim, fara o pata,
acum in schimb, esti un portret
de noblete decapitata.
Si sunt vremuri stranii
in care cumperi inimi la conserva
iar sangele e un parfum sublim,
folosit fara rezerva.
Nu stii ca suntem bete
de chibrit carbonizat,
cu capul arzand in pasiunea
vreunui vis nerealizat?
Ne-au taiat aripile cu unghiera
Conturand in vrabii sangerii peretii,
Spunand ca vom zbura curand,
Din gheara inclestata a vietii.
No comments:
Post a Comment