ce doarme
linistit in catifea.
Cu fata de copil
uimit de lumea
pe care se chinuie s-o ia.
Vei vedea uimire
sclipind falsa
pe gura lui inselatoare.
Purtand o haina
ce lipseste undeva,
un animal de piele.
El e in carti, in ziare,
oriunde de fapt,
ar fi cuvinte.
Cu privirea pierduta
inspre ceruri,
de jos dintre morminte.
Istoria lui e haos,
povestit,
in ochi bulbucati de peste.
Traversand lumea,
in rauri,
visand ca nimeni nu-l iubeste.
uneori patat de ruj,
alteori mancat de peste.
Insotit de cele mai frumoase creaturi
sau de cele mai hidoase fete.
in gatul lui e sol fertil
din care cresc
spledide cuvinte;
laudand muzica viilor
din viorile unor schelete.
Si asa asteapta
o coliva pentru a lumi decadere.
obisnuit, la orice cataclism
sa sufle el lumanarile.
No comments:
Post a Comment