Cititul m-a invatat ca nici o poezie nu e completa fara lacrimi. Asa ca mi-am otravit corpul si spiritul asteptand sa curga randuri de fraze. A mers o perioada dar cu fiecare rand scris eram mai aproape de acei ce ii detestatam cu atata ardoare. Cuvintele imi furau tineretea lasand in mine un cinism ce imi brazda fata precum urmele de cauciuc. Apoi am inteles ca lacrimile nu sunt doar reflexia durerii. M-am scuturat de raceala si am plonjat in inaltul cerului de unde nu m-am mai intors niciodata printre oameni.