In noaptea asta sunt cucerit complet de o singuratate vasta. Ceva fara forma sau aspect concret. Un lichid negru care se infiltreaza in suflet si preia controlul innecand usor orice dorinta, orice vis.

Am 23 si traiesc singur in propria mea casa. Corpul meu e ferm lipsit de handicap precum al unui animal infometat; gata mereu sa impresioneze in ciuda abuzurilor constante. Am mintea taioasa si vorbele precum otravuri dulci ce aduc placut corpuri in linistea mortii. Lumea mi se adreseaza afectuos si abia asteapta sa ma mangaie precum un pui ranit de fiecare data cand imi aude oftatul nostalgic. Pastrez secretele unei evolutii de milenii dar le impart zambitor cu cine vrea sa le auda. Mi se ofera totul si chiar si asa sunt plin de nevoi...In alte ere, costurile de intretinere pentru un astfel de individ ar fi fost taiate de mult.

E seara. Corporatia de doomjazz se strecoara din fire in camera. Undeva, un batz aromatizant arde mocnit sprijinit intr-o unghiera, deasupra unei coli de hartie. Niciodata nu am stiut de ce am fost asa atent cu mobila din casa traind constant cu senzatia ca sunt doar un spectru ce nu trebuie sa0si lase prezenta observata. Am pus cartea jos. Simt gauri in stomac ce se deschid precum gauri negre, mereu in expansiune. Stomacul clocoteste nervos. Ma ridic si ma uit in vitrina. Sampanie si bomboane de ciocolata. AM strictul necesar pentru un banchet reusit de homosexuali. Ma asez inapoi pe canapea si inchid ochii.
In vis, femei tatuate si zambete binevoitoare imi gatesc friptura si cartofi prajiti. Tigari si substante imi mangaie corpul. Totul e frumos si nimic nu doare. Era si Vonnegut pe acolo clatinand dezaprobator din cap.