Ce ma leaga de Miro?

Nu stiu daca tine de suflet, de minte sau vreo forta necunoscuta ce aduce oameni impreuna si ii tine impreuna in furtuna lumii. Eu si ea am fost precum doua celule dintr-un manual de biologie. Am trecut prin toate etapele si uita-ne si aici in ziua de azi vibrand in culori splendide. Am fost precum doi copii, mana in mana impartind frumoasa jucarie a atractiei. Intr-o zi ne-am certat si fiecare si-a vazut de drumul lui o perioada. Poate a fost ironia sortii ca atunci cand ne asteptam cel mai putin valurile ne-au adus pe acelasi mal precum doua sticle ce impart acelasi mesaj. Suntem copii iernii, gata sa absoarba bucuria fiecarui anotimp. Caldura anilor. uneori vietile noastre se deruleaza precum filme pe o parte si alta a unei oglinzi. Doi gemeni prinsi in vartejul nebuniei umane. Desi nu pasim pe acelasi drum, ne facem mereu timp sa ne intersectam caile, uneori construind poduri alteori daramand obstacole. 

Ce ma leaga de Miro? Umarul pe care il ofer ca sprijin? Caldura cu care isi rosteste raspicat incurajarile? Avem ochi salbatici ca ai unui animal iesind dintr-o padure in flacari. Prietenia noastra e ca un mar netaiat in perfecta simetrie. uneori suntem precum doua forte complementare. In timp ce ea lucreaza la a fi un om mai bun, eu tind sa fiu unul mai rau. Suntem paradoxuri, perechea antitetica pe care lumi intregi au fost construite. Universul a cules pentru noi genele maretiei si tot ce trebuie sa facem e sa traim indeajuns sa ii aratam ca nu a gresit oferindu-le noua.