E greu sa spui ceva cand pana si sinceritatea ta e o minciuna. Sau suna ca una cel putin.
Ce vreau sa spun e ca am avut cateva zile in care am fost complet. Acum, singur in apartament, dand pe gat resturi de bere neagra si jazz mutant. M-am gandit la toate trenurile, toate masinile, toate lucrurile care pot trage corpul asta din existenta sa. Catre altceva.
Mintea imi e incendiata de imaginile unor campuri interminabile de posibilitati. A unor ceruri pavate cu piele alba, in timp ce eu, pamantul caramiziu trag toate curatenia din ele. Imi inchipui intrebarile. Intrebarile lor lungi, stangace si greoaie pentru care am doar raspunsul meu.
Va fi o zi inceata. Saptamana si mai si. Timpul lasa in urma doar un usor parfum al oamenilor care reusesc sa iti treaca de piele.
No comments:
Post a Comment