Respect frumusetea. Atat. Nu ma obosesc sa o invidiez, sa o copiez sau sa zac tot timpul pe langa ea. Nu cred ca e un bun consumabil si nici ceva ce poate fi achizitionat in vreun fel. Desigur, poti sa ingrijesti iluzia frumusetii prin numeroase mijloace dar in mare parte va ramane doar o forma fara substanta.
Desigur, nu fac nici greseala de a crede ca frumusetea ar fi ceva simplu care fura privirea si anesteziaza sufletul. Nu. E ceva complex si teribil. Nicidecum ceva unitar.
E o colectie de unghii, par, haine, maniere, cuvinte, mirosuri, urlete si zambete. E o anomalie intr-un sistem plictisitor de ordonat.
Frumusetea are putere si vointa proprie. Un avatar al controlului, are personalitate si sarm; uneori lucrand independent de posesorii ei.
Nu poti sti niciodata ce vrea de la tine. Uneori doar atentie, alteori obedienta. Din cand in cand, vrea doar sa fie adorata. Respectata pentru forta de neinvins ce o reprezinta.
Cred ca singurul lucru divin pe pamantul asta este sa vezi doua lucruri frumoase impletite in afectiune una pentru alta. Impreuna, ca o supernova pe cerurile plictisite ale spectatorilor.