Un slujitor destinat al nopții,
luna ta visează praf și
limba ascuțită a voinței zeloase e
congruenta cu sarea din gura ta și
elogiul care se apropie al lumii.
Pierdut în tiparele tinereții, spectrul
durerii se întoarce să te bântuie.
Și construcția schimbării nu schimbă nimic.
Amintiri zboară prin masca vieții,
apărându-te de timp.
Sunt doar ani care au născut
carcasa pe care o ai.
Cocoșat în grija apatică, ignorând pașii,
cu excepția celor făcuți înapoi.
Ghemuit pe o sfoară împletită din fum/
o sabie mânuind moartea
care ți-a îngropat speranțe.
Concentrat pe lumina dintre jaluzele.
un sclav al realității sub un monarh în ceruri.
Pierdut în tiparele tinereții unde
vitrinele lucesc viu înapoi la tine.
No comments:
Post a Comment