Printr-un mecanism frenetic al destinului am ajuns diavolul in costum in acest orasel mic. Privind din intuneric suferinta absurda a locuitorilor. Dar zilele m-au tarat in izolare. Mi-au scurs cuvintele. Mi-au inundat traheele. M-au indobitocit in eleganta. Am devenit pasiv. Somnolent. Indiferent. Angelic.
Pe holurile casei mele, voci soprane imi mangaie plictisitor pielea. Prin inactivitatea mea am lasat calmul si ordinea sa triumfe. Mi-am lasat oamenii sa reconstruiasca si sa cultive armonie.
Tu in schimb, pari sa simti atingerea tarzie a unui pacat milenar, din stomacul metalic al metropolei. Fiinta ta impecabila isi schimba usor forma, culorile intunecandu-se. Miscarile formei tale trezesc in umanitate o sete ce nu stia ca e acolo. In curand vei avea pasii care preced haosul. Zambetul care cumpara suflete si tine corpuri trezite nopti intregi. Vei gusta adevaratul deliciul al puterii. Vei citi abandonul in ochii lor in timp ce iti ofera ultimele lor picaturi de mandrie.
Iar eu voi fi in umbra privind. Lingandu-mi buzele. Razand.
Pana la urma nu m-am schimbat asa mult.
No comments:
Post a Comment