Mi-am ținut respirația și am condus printr-un labirint de case bogate.
Am privit cât de verzi erau pomii.
Am privit trotuarele înalte și gardurile albe.
Am strâns volanul.
Am transpirat presand pielea scaunului.
Am privit câinii sucindu-se prin grădina bogată.
Te-am privit stând într-un prosop, în iarba care depășea lungimea picioarelor. Am privit în ochi contemplativi. Am lăcrimat nervos, cu privirea zdrobită de oceanul de lumina.
Incapacitat de pernă, m-am adâncit în așternuturi înghețate de degete ca petale trandafirii. Spatele meu a tremurat sub unghiile tale de granit. Înșelător și urât, prin spațiul dintre maxilare. Macină oase până la galben și zdrobește gingii în sânge. Cea mai grea parte pentru cineva slab a fost să îți mângâi degetele pline de inele cu dinți.
E 5 dimineața...iar inima mea înflorește cu fiecare moment ce trece. Acum și pentru totdeauna.
No comments:
Post a Comment