Cabluri electrice contemplează marea neagră.
Pereții instituțiilor, poezii nonsensice
care transmit mesaje sălbatice.
Străzile își adjusteaza măștile
în funcție de sezon.
Verde, galben, gri, alb, verde.
În școli, blocuri de desen înghit
arhitectura unor vise în construcție,
ce nu se vor realiză vreodată.
La semafoare, schelete așteaptă
de decenii schimbarea culorii.
Mizantropi bine îmbrăcați,
răspândesc prin fibră optică
o nouă ciumă.
În biserica lui Tiamat
rostesc o rugăciune în șoaptă.
Se ridică, îmi alunecă din cap,
ca o eșarfă neagră.
Se așează pe cer în nori de pucioasă,
într-o nesfârșită noapte.
No comments:
Post a Comment