Salivând roșu din ochi
pentru a cunoaște soarele amar
care lucește pe lângă mine,
spre lumină.
Dând foc la perdele, sperând că visez.
Distrugând cavoul memoriei din existența.
Într-o cameră plină de familie, nu găsesc
pe nimeni înrudit.
În holul luminat violent, nu mă găsesc pe mine.
Am zăcut beat pe ciment în ziua nașterii mele,
sărbătorind tot ce însemn.
Sunt tata întreg.
Sunt nimeni.
Nu pot iubi.
E în sângele meu.
No comments:
Post a Comment