I live in nature

Existenta e o padure unde cresti pe langa copaci strambi sau fara frunze. E chinul radacinilor tale de a ajunge la altele care tin arbori frumosi si verzi. E visul neintrerupt de a fi in mijlocul unei livezi unde ti se ofera fructe proaspete si vant prietenos in loc de spini si uscaturi. O viata unde simturile se imbata cu mirosuri nicidecum cu fum si borhot. Un loc unde ramurile tale ascund stelele, departe de frica toporului. Un loc unde toti avem aceeasi inaltime si nimeni nu umbreste pe nimeni. Un loc unde ploaia nu ii mangie doar pe unii si ii lasa pe ceilalti sa se usuce incet.
Cautam toti acel pamant moale ce nu iti sufoca radacinile pastrandu-te in acelasi loc vieti intregi. Orice inspirat aduce in noi speranta. Orice respirat ne-o fura. Sufocati de idealuri de maretie nu realizam ca de fapt suntem doar frunze in voia vantului. Cand vom sti asta, libertatea noastra va fi nemarginita. Vom pluti pe nori de vata sau in tornade de praf. In dansuri nebune vom imbratisa lumea asa cum ne-a fost mereu frica sa o facem. In lumina becurilor chioare, pe strazi launtrice unde lumina lunii si bezna orasului isi fac escapadele. Vom face baie in sticlele sparte si ne vom inveli in tutun in noptile reci. Livezile noastre cu vise vor fi doar amintiri vagi in bucuria noastra intoxicanta. Dar nu suntem liberi. Si unii din noi nu vor fi niciodata. Suntem arbori inrobiti, cu toata viata inainte, incerta cum e ea. Dar avem timp pentru toate? Astazi suntem verzi. Vom fi oare si maine?