Ce neatinsa nu se-ntindea-nainte;
Ca marea infiorata si fierbinte,
Ca cerul limpede pierdut de-o boare
Credeam pe atunci in vise fara tinte
Si azi, de nesfarsitul mistic,
In care te-am vazut, mi-e mintea plina
Si azi revad cum fata ta senina
Luase tot al noptii intuneric
Si toata calda stelelor lumina.
Eu nu am cunoscut decat frumosul
Si-atunci am ingenuncheat din suflet tie
Si ziua sub oceanica tarie
Si noaptea cand sclipeste abisul
Adanc, de-albastra stelelor faclie.
De-atunci eu am plecat departe
Nemarginita-mi este calda-ti amintire.
Caci am sorbit prin simturi si simtire
Eternitatea, in cea mai dulce fericire.
De atunci am gustat, gandindu-ma la tine
Tristetea framantata si amara
A singuratecilor nopti de vara
Si am trezit suspine de odinioara
Ce toata viata noastra ne-o infioara.
No comments:
Post a Comment