X

Cred ca provenim dintr-o linie interminabila de nomazi. Una care vaneaza orizonturi pictate in explozii de culoare. Care alearga fara asteptari catre pasiuni colosale. Suntem fii a milioane de familii batrane ca pamantul. Oameni in care sangele clocoteste ca o cafea furioasa pe foc. Se cunoaste in hainelele noastre. In adiasi rupti, in elastic ieftin de par, in noroi, vanatai. In fotografiile noastre. In locuri pe care le-am descoperit singuri, departe de fotografi asiatici si forte de ordine. In trasaturile noastre. In ochi nestinsi, in curbura aceea a buzei cand esti intrebat ce ai facut cu viata ta.

Eu, tu si alti cativa suntem seva din spiritul vesnic viu al aventurii interminabile. Si nu vorbesc doar de calatorit. Sufletul patrunde in toate crapaturile locurilor unde corpul il poarta. Orase mari, orase mici, orase natale, orase interioare. Pielea pastreaza in cicatrici, semne din nastere si tatuaje harti ale trairilor noastre nemuritoare. Secrete ale altor generatii care stiau ceva mai mult. Asa ca sunt mandru de mine. Sunt mandru cu o aroganta nemarginita pentru ca indiferent ca sunt la un loc de munca, la scoala, pe campii interminabile sau intr-un bar undeva, fac parte din coloana sonora a lumii vii. Si desii ecoul meu e mic, impactul pe care il am va fi de nemasurat.
Suntem copii ai straniilor contradictii.
Eu, Nascut in iarna, un amant iremediabil al verii. Unde am dispretuit viata atat de mult timp, acum zambesc copilareste la umbra unei ciocolate calde. Sangele violentei a fost spalat de pe mine si m-am ridicat peste abuzuri ca o camasa fluturand legata de geamul unei masini, pe autostrazi interminabile.
Nu imi doresc o lume plina de oameni ca mine. Probabil nu sunt. Si e cel mai bine asa. Vreau doar persoane uimite de simplitatea extatica a lucrurilor. Oameni care sa ma imbrace cu geniul, cu pofta lor de viata ca o haina de duminica, in cea mai frumoasa sarbatoare a vietii mele.