Atra Azaevlas

Credeam ca artistii sunt fiinte supranaturale
aduse in existenta pentru a lupta cumva
impotriva mizeriei pe care lumea o arunca pe noi.

Dar sunt doar oameni.
Odios de normali.
Ingramaditi in supermarketuri.
manancand seminte, sorbind bere.
glume jalnice si povesti proaste.
Doar Oameni.
Platitori de taxe. Bancheri. Ingineri.
Cu ochi de vita si dinti de pirnaha.
Chelind si constienti de asta.
Agresivi ca orfani la sedinte cu parintii.
Doar oameni.
Cu tatuaje care inseamna nimic.
Cu cicatrici care inseamna nimic.
Cicatrici de la deschis conserve.
de la maini prinse la usi.
De la cazut pe jos in betie.
Cantand toti fara oprire
despre extravaganta,
unei vieti netraite.
Doar Oameni.
Ca mama si tatal tau.
Alunecand intr-un tango al depresiei.
Ca bunica si bunicul tau.
Asteptand moartea ca pe un postas
cu ultimul cec.

Religia asteptarii.
La care adera toti, rugandu-se in genunchi
ca un oarecare.
Artistii sunt gunoaie.
La fel ca restul lumii.