haos calm

Haos calm.
Sunetul necunoscut.
Vag. Straniu.
Poate e o muzica. Poate e doar zgomot.
Poate te tine cumva atent doar pentru ca detesti o ordine.
Una in care traiesti.
Una de care te feresti.

Haos Calm.
Sunetul unei femei care plange.
Unor lupi care urla.
Alergat dement prin padure.
Printre copaci.
E un picior pe o pedala de acceleratie
cu pantalon patat de aburi de alcool.

Haos Calm.
E o lacrima.
O singura lacrima care se usuca inainte de ajunge jos.
Ca un preludiu in creerea unui monstru.
Ca manivela trasa care l-a facut pe Frankenstein.

Haosul calm
E un deget care pocneste. Trosneste.
Sunt degete dansand in zgomot de os fracturat.
E un picior care loveste nelinistit podeaua.
Rapid. Apoi se opreste.

Haos calm
E windows media player.
Toate zgomotele pamantului
care aliniate iti plac
si separate sunt o prostie.

Haos calm
E cea mai frumoasa parte din tine.
E faptul ca te crezi plictisitoare dar nu esti.
E faptul ca te intinzi nesfarsit in singuratate
cand un milion de oameni asteapta sa iti faca o casa.
Sa iti ia o masina.
Sa te poarte inconjurul lumii trecand intai prin patul lor.
Deschis. Inchis.
Sufletul tau e departe de noi.
Departe.
Inchis printr-o fereastra in care privim inauntru cand ne lasi.
Vreau o adresa.
Ceva cu care sa imi verific afectiunea.
Gandurile tale sunt bucati din cultura globala.
Dar recolta de anul asta e nesatisfacatoare.
As vrea sa plantam impreuna unele noi.
Sa gandesti ceva indestructibil. Inconsumabil.
Sa udam asta cu apa sarata.
Nu stii ca cel mai bun lucru in viata e apa sarata?