Sărut. Delir

Buze umflate, 
bătute de cuvinte nerostite, 
tremurând în plăcerea uitării. 

Pielea se scutură. 
Se strânge și se întinde, 
sub sărutul uscat al soarelui. 

Muzică dezbracă trupurile,
iar trupuri dezbracă muzica.
De orice sensuri.

Vreau jocul admiralului.
Dar nu sunt bărci în iad.
Nu e apa.

În delirul acidului,
lumea e un mozaic
de fețe care se săruta.

De departe o sirenă urlă,
în câmpia nesfârșită
de albastru mediteran.

Lumea e un haiku.
Convins confuz,
Contrar constrâns.

Nu mai sunt cireși
cu petale sărutând
pământul paradisului.

Adorm visând,
că sunt treaz cu tine
în beția apatică a timpului.

Finalul unei zile de apocalipsă
cu păsări care se ceartă,
într-o franceză de baltă.

E o secetă de cerneala.
Pixul săruta hârtia
fără limbă.

Fericirea e la colț
de vorba cu bișnițarii
Așteaptă doar să ieși la pâine.