Corpul ăsta e un templu al experienței arogante. Ornat cu zâmbetele a zeci de cicatrici și gravat cu tatuaje. E Unul care păstrează discret secretele a zeci de oameni, în plicuri de piele. E un calendar al nopților petrecute precum sărbători ale memoriei. Unul în care oameni lipesc constant pagini noi iar el alege ce rupe in uitare.
Corpul ăsta e o pânză spălată în lacrima a trei mări și neinumarate râuri. Una arsă de soarele de coastă a bătrânului continent.
O furtună caldă care își topește plictiseala. Un soare care conduce în gând, păsările spre sud. O ploaie afectuoasa pentru buze crăpate.
Corpul ăsta e schizofrenie. Vorbește în cinci limbi cu o singură voce. Povestind mereu de lucruri otrăvite care fac viața mai ușoară.
Corpul ăsta e moarte. Și omoară timpul zi de zi. Sau poate timpul îl omoară pe el.
No comments:
Post a Comment