De cate ori ti-am spus sa fugim in Germania?
Acolo au cluburi canibale, ce inghit oameni ca noi.
Au inimi ce pulseaza un jazz tenebros.
Au iubiri ce separa pielea de os.
Au un elixir acustic ce relaxeaza muschii,
iar din rosul sangelui, pictorii obtin acolo o paleta de infinituri.
Munchen e dovada vie a magiei.
E un sirop peste materia vie.
N-am visat noi oare sa murim diabetici,
nesatuli de dulcegarii?
dar visele mele in germana stricata de acum
vor arde dimineata in cel mai splendid scrum,
cand tu imi vei spune in limbi necunoscute:
Zgadzam się. Piękno jest jednak mroczne.
No comments:
Post a Comment