11:00
Alunec usor intr-un costum negru. Un parfum timid urca din fibre, rabdator, ca o iedera, direct pe nari. Ma uit in oglinda si imi spun: "Diavolul e gata pentru o noapte in oras". O noapte ca o calamitate. Rece si calm precum o tragedie ce creste progresiv.
Nu dureaza 20 de minute si am ajuns. RockaRolla. Grill & Pub. De ce nu e Rock'n'Rolla? Cretinitatea numelui ma face sa zambesc. Intru, ma asez, beau. Un plan ce miliarde de oameni il urmeaza, de milenii, cu supunere militareasca. Un whiskey, o vodka, un whiskey, o vodka. Seci. Apoi o bere. The Kilimanjaro Darkjazz Ensemble; piesa Serpent. Muzica se scurge de pe masa, pe maneci, iar de acolo sub piele, ca o fantoma de fum. E aproape palapabila. Imi ridica ochii din hartie si mi-i roteste in jur.
La o masa retrasa de lumina o fata se holbeaza pierduta la o sticla goala de bere. Ma opresc din scris si opresc si chelnerul. 11 secunde in care totul se opreste, apoi timpul revine naucit la normal. Eu la scris, iar chelnerul merge la masa ei cu o bere. In cateva minute, un "merci" discret spinteca muzica usor complicitara. I-am raspuns ragusit: "Cu placere. Poti lua loc daca vrei." A zambit, si s-a asezat iar eu m-am intors la scris. Am stat asa un timp, poate 11 minute, poate 1 ora, eu scriind, ea tragand rabdatoare din bere, amandoi in completa liniste. Dupa un timp am terminat si i-am spus: Nu vrei sa mergem in alta parte? A dat din cap si s-a ridicat. Am platit si am iesit. In strada, am mers un pic si ne-am asezat pe o bordura. Mi-am aprins ultima tigara si am impartit-o. As vrea sa stiu ce am vorbit dar eram beti iar memoria e neinteresata de conversatii in nopti ca asta. Dupa un timp am intrat intr-un supermarket sa mai luam ceva de baut. In timp ce o urmam printre rafturi mi-am dat seama ca nu e nimic mai frumos si in egala masura mai trist, decat o femeie singura ce isi cumpara alcool. Am mers la ea acasa. Am vorbit incet si am ascultat muzica splendida. Nici nu imi amintesc ce era, dar se simtea ca o mana care mangaind o rana, o inchide. Am mai baut si am mers in dormitor. Ne-am asezat in pat si ne-am imbratisat ca doua manechine stricate. Imbracati. Am apucat doar sa o sarut pe frunte inainte ca peste amandoi sa cada o perdea neagra de somn etilic. A doua zi, m-am trezit aproape la fel de beat cum adormisem. Era 11 dar ea inca dormea. Cu o durere zdrobitoare de cap, i-am facut o omleta si paine prajita. Le-am lasat aburind sub o farfurioara, in sufragerie, pe masuta de sticla. Am venit la calculatorul pe care l-a uitat deschis de seara si am pus Soul Train. Twisted Cupid. I-am scris pe o hartiuta: "Esti minunata. Incearca sa nu uiti niciodata asta." Apoi iesind pe usa am auzit-o cascand discret. Pe scari mi-am dat seama ca nici macar nu am intrebat cum o cheama. M-am oprit. Am vrut sa ma intorc pentru o secunda, dar apoi am continuat sa cobor. Tot mai jos, pana iesind din scara m-am pierdut prin lumina diminetii.
No comments:
Post a Comment