Crop

Am iesit afara noaptea asta. M-am dus sa imi iau tigari. Un pachet de tigari e aproape 15 lei. Calculez in droguri. O sticla de vin. Aproape doua bioane de bere. Un sfert de gram de verde. 10% dintr-o pastila. O linie subtire cat un fir de ata. Pe drum, un miros de alcool ieftin danseaza in ritmul vantului. Un boschetar zace lipit chirurgical de o bordura. O cafea in mana si o tigara. Ma uit la el si nu imi poate provoca mila. O muzica umbla in noapte precum degete printre filele unei carti. Suna arabesc. Sau turcesc. Nimic straniu in infrastructura venoasa a Constantei. Imi aprind tigara si trec nepasator prin pietricele. Pentru o clipa imi imaginez un camp de diamante la picioarele mele dar e doar visul trecator al unui copil. Undeva mai departe o copila intra intr-o masina si dispare fara urma in noapte. Stalpii de lumina numara secundele pana cand soferul masinii va fi in ea. Undeva la un geam, un plans infundat curata aerul de indiferenta. Un recul al unei batai aplicate cu precizie matematica. Trag aer si am senzatia ca mi se ingreuneaza plamanii de fier. Ochi impaienjeniti ma privesc de la o scara, oprindu-se din rulat o tigara. Ma conduc cu privirea apoi continua in liniste. Cartierul asta, orasul asta, tara asta, toate sunt bucati vizionare dintr-un viitor primitiv. In curand nu voi mai fi aici, in casa mea va locui altcineva. Mobila se va schimba, in balcon se vor depozita prostii inutile. Pana si covorasul gri din fata usii se va schimba catre ceva mai vioi. Ma copleseste gandul ca nu suntem de neinlocuit. Nu e o durere, e doar o melancolie. Mergand spre casa, momentele zilei se deruleaza inapoi intr-un fast backward. Totul a fost unilateral. Mono. Monosilabic, monocrom, monolog. Pentru o secunda m-am gandit la toti oamenii care mor de frig, de foame, de dor; toti fix in secunda asta. Nu am nici un motiv sa fiu nefericit. Si totusi sunt...