?

Unii oameni pot scrie doar cand sunt fericiti. Sau macar multumiti. Eu nu. Si chiar daca as putea, atunci nu as fi cine stie ce scriitor. Am prea multe intrebari. Sunt oare maci in Dubai? Cat castiga un porn star? Ce fac pisicile si cainii vagabonzi iarna? Ce sentimente incearca dealerii privind masini indepartandu-se in noapte? De ce visam in alb negru atunci cand se intampla asta? Ce miros o fi avand briza baltica?
E o boala teribila sa ai intrebari. Unele raspunsuri sunt simple. Altele aduc doar alte intrebari. Altele nu vin deloc. Fraze interminabile in subconstient cu ramificatii adanci in constient.

Ca multi oameni preocupati de scris, sunt nascut in zodia comfortului. Obisnuit ca timpul sa ia deciziile pentru mine. Crescut in amorteala lenesa, curiozitatea a fost cam singura mea preocupare. Sindromul navigatorului. Ce se intampla cu lumea mea odata ce eu o voi parasi? E o nesiguranta zdrobitoare pentru cineva obsedat de curiozitatea necunoscutului. Mai ales cand in privinta deciziei lucrurile stau intr-o balanta perfect echilibrata.

Lucruri inutile care ma tin treaz noaptea. Ma tin absent atunci cand sunt in trafic. Ma tin cu capul sub nivelul valurilor. Sunt intrebari care ma tin cu mana pe creion. Cu degetele in taste. Acum stiu ca atat cat respir, drogul meu sunt cuvintele. Si n-am nici o sansa de a intra vreodata la dezintoxicare.