Decembrie si plaja plina de corpuri zvelte. Nisipul avea o culoare bolnava de piatra.
Cerul era un acoperis de tabla. Corpuri multe. Unele frumoase. Distrate de trecerea avioanelor. un vant taios bate si incep sa tremur violent dar sunt singurul care il observa.
Incep sa amortesc iar pielea mea se coace ca o vanata pe gratar. Dintii se tocesc impingandu-se unii in altii.
Apoi vantul se opreste. Cateva secunde de liniste in care intreaga plaja ramane nemiscata.
Apoi cade primul fulg de zapada.
Incet-incet toti oamenii dispar complet in mare. Raman pe mal in lumina moarta a cerului acum alb. Astept singur noaptea.
No comments:
Post a Comment