M-am cunoscut in olinda. Mi-a placut de mine instant. Parul si ochii vopsiti cu petrol. Din acelasi material. Vechi si inchise de lumina pareau sa fi servit alt stapan in alta era.
Mi-a mai palcut ca vorbeam incet dar articulat iar cuvintele pareau sa aiba mereu o tonalitate perversa. Eram intr-un fel simplu si detasat dar pata de alcool din voce era uneori deranjanta.
Am povestit un timp dar m-am plictisit. Imi stiam toate povestile. Memoria mea, memoria apei. A lumii in schimb, e cea a unui peste.
M-am intrebat de ce sunt singur. un ecou sec a curs din sticla baii:
"Pentru ca si in somn vorbesti in oglinda"
No comments:
Post a Comment