Tinerete far' de tinerete

Nu mai inteleg nimic din nimic. Zilele curg dintr-un robinet stricat intr-o linie de neoprit, conturand pe jos o balta de nemultumire. Imi e teama de comoditatea unui scaun in cladirile viitorului ce imi va eroda lent calmul. Vreau buze uscate si hiperventilatii. Vreau sa respir pentru viata mea. Imi e teama de lipsa acestor lucruri si stiu ca in curand va trebui sa dorm in iaduri de sticla. Vreau dureri neintelese si creioane botite de scris frenetic. Incep deja sa imi tin promisiunile si sa mint din ce in ce mai putin. Haosul meu spontan dispare in implozie muta, progresiva, precum ciuperca unei explozii nucleare. Nu mai am mult si te voi intalni in parc, plimbandu-ne plozii in lese precum orbii si labradorii. E varsta cea care ne omoara? Ce ne face sfinti in calendarul clasei muncitoare? Nu am mai iubit de milenii. A trecut si mai mult de cand am urat ultima oara. Ma gasesc mereu oprit in filtre, la controale spirituale. Universul ma priveste suspicios si imi da drumul. Stie ca e ceva in neregula cu mine dar nu o poate dovedi. Imi doresc macar odata sa gaseasca ceva la mine. Sa stim amandoi ce e. Vreau sa trec iar prin scoala, sa invat sa renunt la tot. Dar populatia pamantului e in greva...