Am atat de multe instrumente de inventatpentru muzica straniu de salbatica a metamorfozei.
Sunt o floare intr-un ghiveci cu doua camere din tomis nord.
Cresc pe pereti, spre geam, sa pot vedea cerul.
Lipsit de sens ma amagesc ca e datoria mea sa il creez.
Cat voi mai roi pe varfuri, pe strazile orasului,
descurajat de oameni cu creionul la ureche?
Ce mai faci; ce ai mai scris?
Noi ciudateii, traim numai literatura.
As vrea sa ma pot mandri cu stilul meu crucis.
Uneori mi-e teama ca am scris noninteclicibil.
Ce sansa au cuvintele mele rastite,
intr-o lume ce iubeste doar poemele de dragoste?
Atatea intrebari carora nu le vrem raspunsul:
Cat vom mai trai in handicapul ordinii?
Cat vom mai sta departe de lumina?
Nu stie nimeni ca din asfalt cresc doar flori de foc?
Cati scriitori vor dormi in mahalale braziliene,
in baruri seci, impanzite de fum si companie proasta,
cu coatele tocite, cu inima patata de canepa indiana?
Masinile de scris au haine pentru fiecare epoca.
Dar raman la fel.
In acelasi stil...si noi
No comments:
Post a Comment