Love Love Love

Sunt zile in care totul pica in cea mai cristalina ordine. Cand ziua incepe sub imbratisarea soarelui si se dilueaza intr-un somn extatic. Sunt zile bune, zile frumoase. Cu oameni superbi care se plimba pe trotuarele vietii tale. Dar sunt putine. Si azi nu a fost una din ele.

Ma vad in vitrinele magazinelor umbland confuz dupa o insula de sens. In jurul meu, omenirea intreaga e plecata la Vanatoarea Iubirii. Pentru ca nu stiu cum sa numesc altfel foametea asta de afectiune ce arunca oamenii dintr-o parte in alta ca o bila intr-un pahar. Toata lumea e preocupata de a da iubire, de a primi iubire, de a gasi iubire si de a fabrica acolo unde nici una din cele 3 nu e posibila. Sa fie asta leacul unei boli mai mari care ne macina? Si totusi de ce sa cautam cu atata frenezie? Nu ar trebui sa ne bata ea la usa cand crede ca suntem gata? Poate ca nu, poate ca da. Dar totusi nu vad sens in a ne arunca disperat in bratele unor oameni care ne prind pentru ca ei la randul lor nu au fost prinsi de altii? Si ce e cu nesincronizarea asta constanta de iubiri? Pare absolut imposibil sa iubesti pe cineva si sa te iubeasca in acelasi timp.
Sunt eu un animal incoltit de singuratate? Sa-mi fi creat o vizuina din dispret si mandrie caruia lumea intreaga ii da ocol fara a-i gasi intrarea? Refuz sa cred ca sunt captiv in propriul meu suflet. Pentru ca nu ma simt deloc a fi asa.
As vrea sa urlu cateodata TRAITI LUA-V-AR DRACU! LASATI-O IN CACAT DE IUBIRE PENTRU CAND O FI! Bea un pic de vin. Fumeaza o tigara. Fa sex, dragoste, sau ce vrei sau cum vrei tu. Tine in brate si mangaie fara sa te gandesti la absolut nimic. Umbla, priveste, vorbeste. Justifica-ti respiratul cumva. Esti  pe picioare si totusi umplii bureti de lacrimi prin cazi, prin baruri, prin colturi de strada pentru vreun nefericit care la ora asta nici nu mai stie cine esti; Sau cine e el/ea insusi?
Sau poate sunt eu un cinic nefericit incantat sa se scalde in mocirla unui hedonism confuz. Dar cum poti stii ce e lumina daca nu pasesti un pic in intuneric?