Submarine Club. Eau de toilette. Zambesc cu gandul la copilaria care imi soptea ca aceste sticlute pastreaza in ele apa de "veceu". E o sticluta care probabil zace de decenii pe aici, lipsita de eleganta celor frantuzesti sau de culorile translucide specifice acelor italiene.
Unii oameni simt in imagini, pentru ei spiritul trairii e in culoare. Altii isi impacheteaza amintirile in firele unor zgomote, in panglici suave de sunet. Pentru unii, atingerea vibreaza corzile memoriei. Eu, in schimb, sunt un copil al mirosului. Natura si imaginatia mea se impletesc tot timpul in povrsti ciudate purtate calm in aer. Spun asta amintindu-mi de mirosul unui aparat sovietic de radio. Mirosea a Nicolae. A naveta si ore pierdute pe autobuz. A program in ture fara liber de Craciun. A singuratate si disperare muta. A parinti bolnavi si animale zbierand infometate prin curte. Mirosea a vieti anterioare batute in uitare.
No comments:
Post a Comment