Camera este inerta. O muzica lenta, calma curge din gurile unor boxe goale, lipsite de viata. Parlament. Suflet pierdut. Nu mi-a placut niciodata piesa asta in mod special, dar acum pare sa lege placut secundele. Ma simt absent privind pe fereastra. Pescarusi planeaza lenes deasupra blocurilor. Ma amuz cateva secunde incercand sa imit in capul meu sunetele pe care le scot. As fi vrut sa fac asta tare, dar ma tem sa nu fiu ridiculizat de oameni ale caror pareri nu conteaza. Poate au trecut secunde bune de cand m-am oprit. M-am imaginat cu pene, cioc fiind un pic mai mare decat o gheata. Nu imi e frica sa mor de foame precum pasarile orasului. De fapt cred ca zbori mai bine cu stomacul gol. Viata insasi isi ofera adevarata frumusete celor cu stomacul gol. Dar nu voi zbura niciodata, imi e prea frica de moarte; asa ca voi sta aici visand la zboruri, gandindu-ma cum nu exista masini in ceruri, nu sunt stopuri, nu sunt locuri de munca, bani sau accidente. Nici macar moarte nu e in cer. Pana si ea trebuie sa tarasca jos pasarile lipsite de viata, inainte ca pamantul lacom sa le inghita.
E o zi atat de stranie sa fii in viata. Privind distras catre un orizont ce se joaca cu culorile, am vazut si gaura din tavanul balconului. Furtuna de azi noapte a spart unul din geamuri iar acum norii ma privesc curiosi prin acel dreptunghi viu. M-am gandit la stele si cum isi vor face cuib in balconul meu. Vecinii mei vor fi atat de invidiosi. Probabil vor veni si vor repara tavanul si va redeveni gol, gri si lipsit de sens. Lumea mereu conspira sa ii fure frumusetea oricat de insignifianta a omului de rand.
Trecand din sufragerie in balcon, deja nu mai aud zumzaitul oamenilor ce isi canta povestile unul altuia. Privind peste cioburile de sticla imprastiate pe toata podeaua am senzatia ca sunt privit de ochii unei muste uriase. As fi vrut ca furtuna sa-mi fi spart si geamurile casei in care doarme sufletul meu. Dar nu exista furtuni asa violente in climatul meu. Inchid ochii o secunda. O mana ma atinge aruncand soptind o voce peste umarul meu:
- Vrei sa dansezi? iar eu ii raspund zambind.
- Multumesc, dar as prefera sa zbor.
No comments:
Post a Comment