Monday, 31 December 2012

(notite) Cum a pierit raul din lume

Kupolla Balroom.
Trecerea dintre ani. Un banchet al animalelor, imbracat in iluzia indestularii. A nobletii. Costum negru, dormind usor peste pielea incinsa. Sunt milioane de secrete ce dorm sub aceasta piele. E Nebarbierit. Ochi negrii, luciosi,  privind peste masa de otravuri cu scepticism incordand spranceana stanga. In mintea lui, o pana de gasca e umezita pe limba iar apoi scrie lista de invitati pe o hartie de milenii. Invitatii vorbesc, rad: muti si stingheri. Le aude vocile in vin. Toti isi sapa in memorie dupa numele lui, dar inimile lor bat in retragere. Maine dimineata unul din acei oameni va pleca acasa purtand numele lui, ca un preludiu al tragediei.
Aerul se rarefiaza, apoi dispare complet. Coltul Opus. O rochie neagra. Bretea usor cazuta printre suvite de par intr-o mangaiere afectuoasa a umarului.. Zambet malitios. Poseta neagra. Pandora. Cele mai stranii incaltari. Par egiptene. Par sa fi strabatut lumea. Negre. Buze nici pline, nici invizibile. Ochii fixati printr0o rotire rapida pe el. Aceeasi ochi negrii, luciosi, de animal. Sub candelabrul urias de sticla par copii unei nopti disparute de milenii. Reflexii materiale ale aceluiasi suflet. Cvartetul canta Hungry Ghosts. Danseaza. Ea spune:
- I don't think about you anymore.
- I don't think about you any less. raspunde si el.
In jurul lor carnea pare sa se clatine dizgratios, fiind hipnotizata de acest cuplu straniu. Barbatii o vor pe ea goala si pe el mort. Femeile...femeile ii cauta ei defecte si apoi suspina fiecare in sinea ei descumpanita.
La finalul piesei, dispar de mana in ceata catorva secunde.
De atunci nimeni nu a mai suferit. Nimeni nu a mai simtit durere. Iar lumea, lumea a adormit in amortirea fericirii, fara a se mai trezi vreodata.

No comments:

Post a Comment