Betie fragila

Vin rosu, pahar scurt.
Ora trei, lumina lenesa.
Pe fereastra doarme,
o padure de milenii.
Presez o floare;
Gandul ma duce acasa.
Vremurile sunt nesigure,
la fel ca dragostea mea pentru tine,
pentru tot.
Treptat, Singuratatea insasi,
se adapteaza.
Si la lux, si la saracie,
Lipsita de pasiune,
lipsita de furie.

Inca un pahar.
La radio spun
c-o sa murim anu asta.
De-am fi asa norocosi.
As vrea sa stiu ce vreau.
Sa uit lucrurile care dor.
Ne-ar fi mai usor tuturor.

Ultimul pahar.
Gandurile se sting,
intr-un iad mocnit,
inchis in teracota.
Nu mai e lemn pentru foc
Iar eu nu mai am somn
Pentru vise,
am bancnota.