Sunt un gigant de marmura patata
ce se-ngrijeste de gradina lumii.
Sunt un monstru diurn, melancolic
ce ofteaza sub lumina lunii;
iar sub paza mea obsesiva,
nu va muri vreodata nimeni.
Astfel Respir prin plamanii tai, entuziastic,
Iar inima ta imi tine vene-n ambuteliaj
Prin pielea ta simt mai linistita marea,
Iar corpul mi-e imprevios la ultraj.
Sunt sarea, apa si speranta
Din porii umanitatii noastre stravezii.
Cand altii iti bat lantul dezamagirii
Eu ti-I voi rupe-n calme uneltiri.
Voi fi mana cu un milion de degete
caci sunt un milion de ochi de scos.
Voi fi cleste si tifon cand in piept
Cuiele durerii se vor adanci nervos.
Voi fi picioare, roti si aripi.
Te voi purta departe de desertul asta sticlos.
Voi fi o umbra calda ce invaluie.
Spiritul tau intins amortit pe os.
Deci Pastreaza-ti zambetul tau sincer,
pentru ziua cand iti vei mangaia copii.
Caci atunci nesiguranta anilor trecuti,
se va dizolva in paturile adormite ale firii.
No comments:
Post a Comment