Din casta naratorilor omniscienti,
manati confuz
de zapada sudamericana ce inunda tarile straine.
Pe malurile unui jalnic port
De unde descarc tacut durerile.
Am ajuns baron local
cladit gigantic
din trauma, prin contrabanda.
Cu ura adusa din tari straine,
in vagoane de emotie emasculata.
Aplecand urechea la soaptele
salbaticei omeniri feminine,
Ce plang in rauri subconstiente,
de acra ironie.
Spunand ca doar in prezenta mea demonica
Lumea lor mai capata un pic de simetrie.
imi spun ca zeii in prezenta mea
rosesc furios,
Din oglinzi organice, clarvazatoare.
In timp ce cromatica-mi capruie
Isi arunca dragostea compatimitoare.
Inchisa in lipsuri decimale zace
gingia mea divina,
Supurand mierea cuvintelor de nicotina.
Iar mintea mea, neobisnuit de lucida,
in bratele unor iubiri vechi,
asteapta rabdatoare sub ghilotina.
No comments:
Post a Comment