Satul de a trai pe luna
In oboseala unei existente solitare
Am hotarat sa fac un salt suprem
In bratele racelii universale.
Ingropat in ganduri pamantii
Schitand un zambet mort, departe de lumina,
Asteptand ziua, cand voi arunca cu carne-n ceruri
Tacut mereu, precum o mina.
Dintr-un preludiu sec
De sperante ce leaga nejustificat speranta.
Viitorul se apropie ca un strain,
Batand frenetic, la o usa fara clanta.
E ura, e dezgust si apatie.
No comments:
Post a Comment