Tuesday, 7 August 2012

Ambi Gui Tate

Intr-o noapte de liniste,
de somn pasiv-agresiv,
de multipla personalitate,
se tarasc in geanta mea
precum serpi,
cutite, sfori, flori si creioane.

E amurg in pierdere indurerata,
sub orizontul animalului
cu libertatea expatriata.
Sunt pasi in unde disonante
sub patata influenta,
de iubiri stupefiante.

Purtat in umbre malitioase,
departe de singuranta de neon,
de siluete; de maini de ajutor.
Iar nari se dilata in miscari concise,
precum portile
unui rai ce si le-ar tine inchise.

Livid, in nocturne conversatii
ce zac in borcane craniene
paranoicele conspiratii, ascult.
Dar ce stiu acesti roboti,
hraniti constant cu gem de perle
De apocalipsele sangerii
Ce curg in cele mai straine vene?

Astfel am plantat un creion
In fruntea unui interlocutor
curios, sa vad ce sangereaza.
Nu au curs curcubee, nici un gri lichefiat
In schimb in valuri pasionale
un rosu tumefiat m-am innecat.

in bratele unui resentiment
acasa, adorm usor, irelevant
in aburi calmi de carburant.
simtind cum de milenii
spiritul meu e velin, intact,
parand asa departe,
ultima zi de invatat.

Trebuia sa aduc speranta
Dar am pierdut iar calea,
Iar acum inca o noapte
Isi lasa multumita in carnea mea.
ultimii ei colti, ruginiti, de tinichea.

Sub ochi ce se inchid,
Cu felinarele diminetii,
Ma oxidez, imbatranind stupid
In valtoarea ordonata-a vietii.


No comments:

Post a Comment