In scantei de stiinta demonica
Lumile tale se desfac
in rece desfatare.
Iar privirea moarta, a mea,
zdrobeste tot, triumfatoare.

Inert in cercuri de betii extatice
Legat de sforile paraliziei,
de ancora unei melancolii.
Zac de milenii sub ape,
In compania unor stranii anomalii.

La cine apeleaza urechile?
Cand simt nevoia sa vorbeasca?
E un desert intreg de suflete
si toate ingroapa linistea lumeasca.