Viata in Patru Acte

Mi-am turnat sufletul intr-un pahar de cristal
L-am varsat de atatea ori
In zile cu furie si nopti lungi de betie
Uneori l-am inghitit pe nerasuflat
L-am privit si am ras usurat.

Intr-un timp era golit
Dar l-am umplut bine
cu promisiuni ce nu le-am putut tine
Pe strazile goale ca un cimitir
mortii zaceau cu mortii
In timp ce pe pamantul meu
Alergau nebuni copii.

L-am mai umplut odata
Pentru vremurile ce-au apus
Pentru gloria zilei ce nu mai vine
Pentru intrebarile fara raspuns...

Ultima oara l-am umplut
si-aproape a dat pe afara
Pentru oamenii ce-au stat
Macar odata-n viata lor in gara.
Cine a-mpartit cu mine
Ore-ntrun compartiment
sau lunecand grabiti pe sine,
Mi-a vazut prin carne si oase,
Mi-a baut din pahar
Si-am zambit sau ne-am strambat
cand a fost dulce sau amar.
Prin piatra dusmanoasa a muntelui
Sedusi de lanurile de secara
Sau pe nisipul de jaratec
In pahare-a fost mereu vara.
Dar a venit o vreme
De cand e frig si ceata
Si ma tem ca-ntro zi
Paharul meu se va sparge de gheata.